mama ei de fustă-ngustă

pentru organe stridulante

că prea te sugi să fii lăcustă

şi tot cătând măsura justă

cum fac bacantele pedante

fug unguroaicele din pustă

pe grand racorde anulare

şi-ţi fură locul de parcare

zambilă  zambilă

copilă…

veri

întrerupte între noi

câmpuri roșii cu verde imberb

fânețe galbene odihnitoare cu hamace

întinse între pleoape

ochii înflorind încet la trezire

veri sărind șotronul peste vacanțe

libelule și ploi

foi coli de hârtie albă arzând

peste hotarele anotimpului

discuții neîncepute și interminabile

mâna ta care îmi tulbură chipul

în valuri la atingere

somn peste umerii albastrului

insinuat sub lumea noastră

mare…

nu mai ştiu de când

dorm cu ochii deschişi
să mă poţi privi 
timp între două plecări
şi tot de atunci
împărțim cuvinte de-o parte şi de alta a tăcerii
umbre ce trec în vârful picioarelor
pipăind cu degete stinghere
un preludiu ciudat
ce ne face să fim aşteptare
ca și cum
tot universul ar sta 
în dorința
de mine  de tine

se ninge prea rar străzile cască

hai la lopată dă zapada flască

din mijlocul urbei /polei resemnat/

mi-am scrântit piciorul înghețând în halat

mi te știu vulnerabil neatins de polei

nu degust al tău ceai miroase a tei

a gutui căsnicii eșec romantism

doar votca ți-o beau /amar altruism/

Ne stăpânim cu greu în faţa barierelor

puse zălog sentimentelor împletite de sufletele noastre

nerăbdarea muşcă până la lacrimi ca o lupoaică

înfometată în mijloc de iarnă

leşul iubirii găsit sub zăpezi este împărţit doar la cei

care nu pot ajunge la el

corbi cu aripi îngheţate şi cioc sticlos îl fărămiţează

vântul rece al îndoielilor îl astupă îl rupe îl împrăştie

ce lume bolnavă ne-ascunde în spitale de spaimă

am nevoie de tine şi te hrănesc între…

M-am vindecat de tine, degeaba mă mai cauți,

Căci rănile din suflet mi s-au închis, pe rând!

În inima-mi, vulcanul azi nu mai clocotește,

Nu mai simt munți de lavă, doar resturi fumegând...

De clipele suspină, nu le mai bag în seamă,

Mi-e murmurul tăcerii un cântec de alint,

Refugiată-n vise, aștept o primăvară

Cu raze de speranță și iz de mărgărint.

Îngenuncheată-n umbră, mi-e gândul iar la soare,

Pe cerul…

Iar după 40 de zile

veni Ispititorul

din pustie:

- Acum

chiar piatra Te știe,

aşa cum voiaTa pretinde,

zi pietrelor

să se preschimbe

in merinde!

- Inima omului

nu doar cu-aripa

își hrănește zborul,

ci cu tot cerul

ce nu-l descui cu cheia.

Iubirii

orice clempuș

îi este jucărie de prisos.

Ia piatra aceasta,

(a spus și mai rar),

întoarce-o pe dos

și-arată-Mi scânteia

din duhul ei de…

În surdină. Curge cerul pe pământ.

E ploaia de toamnă rece, măruntă

cu stropi care aşteaptă să fie ascultaţi.

Se lansează încet, ca-ntr-o orchestra.

Viorile ating frunzele în zborul lor arămiu. Violoncelul

se aude tăcut din stropii căzuţi pe tulpini de copaci

şi contrabasul vibrează peste oamenii grăbiţi spre adăpostul din ei.

Pianul e un rege dezlănţuit. Fiecare picur

e un…

Trăznitule,

Mă laşi să dorm un pic

Fără să-mi aprinzi fluturi pe buric?!...

M-au fărâmat atingerile tale:

Îmi zace carnea leşinată-n moare,

Mi se-nchid ferestrele şi-mi cade

Tencuiala, de-atâtea cavalcade;

Sunt ruptă-n trei, extenuată-n cinci

Îmi vine să muşc perna când…

e o tăcere care mă rupe-n bucăți 

crește văzând cu ochii

un gol din care eu nu știu să mai ies

te-aștept în punctul unde drumurile s-au oprit cândva

într-un iulie atât de cald

mai știi

privirea dincolo de sticlă striga și striga 

nu în viața asta trebuia să ne întâlnim 

nu nu aici unde timpul e din ce în ce mai subțire

ne curg printre degete clipele și ne lovim pierzându-le

ce himeră o fi viața asta

și…

Coboară sufletul pe trepte de zăpadă,

fulgii adorm în leagănul privirii

când zorii-ncep uşor să se-ntrevadă

iar visele se pierd în legea firii.

Ferestrele se-mbracă-n flori de gheaţă,

altarul din troiene vechi s-a-nchis

doar pleoapele tresar în dimineaţă

ca un păcat al nopţilor promis.

E mult prea frig în gesturi fără vârstă,

se-anunţă viscol printre galaxii,

pe buze-au prins cuvintele o crustă

păstrând…

în micul meu oraş medieval

au mai rămas un dric

şi patru cai

abraşi,

cu stea în frunte,

panglici

de doliu mătăsoase,

panaşe, alămuri

de…

o fărâmă din ceața azvârlită peste fluviu

e decembrie lăptos, prietene

distanțele ne sugrumă

e sufocant să ni se ia și bruma aceea de aer

pe care ne-o permiteam în tăcere

e poate prea greu să închidem totul într-o poezie

ceea ce e ritm e în pasul nostru prin lume

ceea ce e potrivire e fir descusut dintr-o iarnă

ce-și macină albul prin fața ochilor fără odihnă

îți spuneam că sunt un punct în mișcare

nici eu nu știu pe unde merg

și la…

Ninsoarea pare astăzi că tremură-n fragmente

un vis trădat, alături cu-nfiorații fulgi; 

se-ngroapă pașii-n iarna durerilor latente

iar viscolul îi toarce-n fuioare reci, prelungi.

Elbe, cărțile nu sunt 

niciodată sterile

staminele lor nasc

totdeauna emoții, idei …

                         ...s-a dus în munte și era singur ( Ioan 6,15)

Nici pădurea

nu l-a vrut printre ai săi.

L-a alungat

tocmai la marginea  drumului

pe unde

numai…

Te-aș înveli-n petale moi

Din flori albastre - orhidee...

Ți-aș săruta umerii goi,

Trupul ce m-a făcut femeie,

Apoi ți-aș pune stele-n păr,

Te-aș dezmierda cu nori de vise,

M-aș întreba cât adevăr

Plutește-n nopțile promise...

Aș rătăci-ntr-un labirint

De raze calde și lumină.

M-aș regăsi, ca să alint

Ființa ta de patos plină.

Cuvintele îți curg, izvor,

Un vers de foc e-a ta…

Priveam cum se înălţa în picioare

Sarpele, s-ajungă pân'la floare;

Cu limbă despicată de aspidă

Punea cai verzi în poama aguridă

Să iasă viermi făloşi, pestriţi la maţe,

Deschişi la şliţuri şi cu păr pe moaţe.

Cu iz de răzbunări crescute-n faşă

La nunţi prin ceruri, carnea pătimaşă

Cu sânge nobil închegat în brânză,

Îmi arunca un valătuc de pânză

Pe ochi cârpiţi, răpiţi de joc perenic

Şi-un fruct cu vierme suspinând…

literele au fugit din minte -

cuvintele stau culcate

în pielea goală

se-ascund de lume

nicio exprimare nu-şi găseşte haina

umblă gândurile temerile

ele singure

fără căciulă pe cap

fără fular să-şi păzească vocea

şi strigătul

de iarnă inimile-au răguşit

tot chemându-se

iubirea lor

evadată

aleargă în pielea goală

pe un drum cu…