Furci caudine

[Mariana Suciu]

Ninsoarea pare astăzi că tremură-n fragmente
un vis trădat, alături cu-nfiorații fulgi; 
se-ngroapă pașii-n iarna durerilor latente
iar viscolul îi toarce-n fuioare reci, prelungi.

Mă pierd în limpezimea coperților deschise,
clipesc arar și-mi pare săgeți că mă străpung,
îngenunchez cu gândul în slove dragi, respinse,
și recompun înaltul ce nu pot să-l ajung.

Privesc în rugă-o mamă cum își răsfață pruncul
și-un tată trist alături, cu brațe frânte-n munci,
fără speranță oameni cum își înclină trunchiul,
orbește când se-aruncă în caudine furci.

Și ard cu felinarul la geam, între mușcate,
sau poate-n jarul sobei sunt un cărbune-aprins,
o lacrimă-n cenușa castelelor surpate,
ce-nnobilează ziduri, pe cel sub ele prins.

O altă zi... și alta la fel ca ea se scurge... 
de-ajuns îmi va fi timpul să-mi fac din suflet scări?
Să pot sfinți cuvântul în palme demiurge,
să-l dăruiesc, lumină, în ochi făr' de cărări.

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc d-na Adelaide, Angelina, d-na Vasilisia, d-le Nelu Preda.

Considerație,

[Vasilisia Lazăr]

Eu consider că „palme” trebuie lăsat, tocmai pentru a nu ieși din ritm. Am recitit cu atenție această poezie care mi-a plăcut foarte mult și EU nu am găsit nicio rupere de ritm. Nu știu unde ar putea fi acele ruperi.

Trebuie scris „sfinți”, și nu „sfinții”.

[Nelu Preda]

O poezie minunată!...Felicitări!...O mică eroare de corectat : în penultimul vers, corect este ”sfinți„- verb, nu ”sfinții”-substantiv plural.

[Nădejde Angelina]

 O poezie atât de frumoasă şi pătrunzătoare ca mesaj! Felicitări, Mariana! Mă bucur pentru tine!

[Valeria Merca]

Dragă Mariana,
Aş vrea să lămurim nişte lucruri. A greşi e omeneşte, chiar şi în acest spaţiu ''sacru''. Altfel nu ne-am afla aici. La rândul meu, uneori postez creaţii care se bucură de aprecieri, alteori mai puţin reuşite. Un lucru de care mă bucur e acela că ''am poezia în sânge'', e o zicala. La poezia clasică sesizez de la prima citire, orice mic neajuns. Faptul că AICI am evoluat, mă face să fiu mai pretenţioasă cu mine însămi, întâi, iar mai apoi cu postările prietenilor/ colegilor cu al căror scris m-am familiarizat şi care îmi este drag. Poate nu e de competenţa mea să fac observaţii pe acest site, există prietenii noştri dragi din Administraţie, care sunt mai în măsură şi care, aşa cum ai spus şi tu depun o muncă de neimaginat întru sfinţirea limbii române. Dacă s-a întâmplat de data asta să intervin cu nişte observaţii este pentru că îmi place mult cum scrii, dovadă e prezenţa mea în pagina ta.
Cu prietenie şi drag,

[Mariana Suciu]

 Dragă Adelaide, valoarea textelor mele este doar una personală și sentimentală. Ele sunt într-adevăr valoroase și speciale, pentru mine. Am respectat și respect părerea fiecăruia dintre voi și am încercat întotdeauna să îmi educ dragostea pentru poezie. Pentru că atunci când am decis să îmi fac cunoscute versurile pe acest site, am știut că trebuie să accept și criticele la care vor fi supuse. Am simțit căldura unor comentarii, dorința de a ajuta, la fel cum am simțit adeseori răceala sau ironia altora, chiar dacă sunt la mii de kilometri distanță. Recunosc, uneori m-a durut... Poate cel mai mult faptul că balanța cu care au fost măsurate, nu a fost întotdeauna pentru toți aceeași. Dar i-am apreciat întotdeauna pe cei care au rupt o parte din timpul lor pentru a citi ceea ce eu scriu și pentru a-mi lăsa semnul lor de popas. Le mulțumesc pentru tot ceea ce m-au învățat.
 
 
 Îți mulțumesc Adelaide, vă mulțumesc d-na Sofia Sincă. Vă mulțumesc tuturor, pentru tot.
 Cu stimă și prețuire, Mariana

[Sofia Sincă]

Scăpări de ritm sunt, dar nu la palme. Acolo e bine, sunt deja 14 silabe. Sunt scăpări și din motive de accente și de măsură.

Ex: aici, clipesc arar și-mi pare săgeți că mă străpung, aici, orbește când se-aruncă în caudine furci.

Apoi pruncul rimează la limită cu trunchiul.

În consecință, nu ai acordat tu destulă atenție acestei poezii, adică prozodiei, deoarece mesajul este la fel de apăsat ca de obicei, cuvinte, metafore stilate compun poezia.

Am citit cu plăcere.

Sofy

[Valeria Merca]

Am propus palmele penru a respecta, in primul rand, masura de 14 silabe. Nu as dori ca acest vers sa dauneze poeziei, sa-i minimalizeze valoarea.  Asteapta si alte pareri, Mariana!  Drag,

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc, d-le da Coza.

Stimă,

[Ion Lazăr da Coza]

îndeajuns > 'deajuns? Cu un apostrof nu putem înlocui două litere! Ori de-ajuns, cum zice Adelaide, ori sinonimul destul.

palme e mai poetic decât palmele

O poezie reușită.

da Coza