aripi de cer

sculptate de glaciaţiuni

înmuguresc

din trupul nins într-un bulgăre de omăt

oase albe

se ridică din cioburile

sângerânde ale curcubeului sfârtecat

de timpuri purtătoare de săbii

urcuşul

urcuşul înaripat

îmbracă privirea unor chipuri frumoase

ce privesc în oglinzi adânci

coarne de umbre

cu fiecare strat de aer

călcat

mai sus de o piatră

trupul se odihneşte în glasul…

Grea iarnă năvălește, cu urgie,

În toamna ce-i abia la început

Un dor de-o primăvară timpurie

Aripile spre cer și-a desfăcut.

De la o vreme nu-mi mai scrie nimeni.

De parcă, ar avea cuvântul rost?!?

Scrisorile de dor ascunse-n mine

Le știu aproape toate, pe de rost.

Peretii-s plini de rame strâmbe, hâde

Din ele alte chipuri mă privesc

Aud cum roade cariul și cum râde

Cu amintiri din tine nu-l…

E toamna frunzelor ce mor,

Răpuse de vântul schimbării

Și de-agonia așteptării

După nostalgicul decor.

Se pierd în ceață amintiri,

Ca dintr-o lume de poveste,

Ce-a fost cândva și nu mai este,

Din triste,-apusele iubiri…

E toamna sufletelor reci,

Plângând după o-mbrățișare,

Într-o nestinsă căutare

A unei patimi vii în veci.

Cad sprinteni…

Când primii oameni au muşcat din soare,

le apăru şi umbra la picioare.

Iată trup din trupul nostru, şi-au zis.

Soarele orb le dădea ocoale

prin spini şi prin pălămidă

rupând din ele petale din petale

de…

Elbe, sunt neputincioasă în iubire

ca scufundată în genunile mării

de legănatul colacului de salvare…

Azi număr filele din calendar,

Mai este una și e gata anul.

Parcă aș fi zburat cu-aeroplanul

Înspre al vieții-alambicat hotar.

Dau buzna peste mine amintiri,

Strivindu-mă cu goana lor nebună.

Adăpostită sub un colț de lună,

Încerc să evadez din amăgiri.

La roata sorții n-am avut noroc,

Destinul e un traficant de vise,

Căci agățată-n clipele promise,

Făcut-am și cu sufletul meu…

 un nor strălucitor aprinde fulgi de lumină

peste câmpul înnoptat în inimi colivii

ninsoarea se înteţeşte în cerul umblat de înger

raze revărsate din mătănii de aer

pătrund printre gratiile de fier ale nopţii

aripi înalte smulg sărutul întunericului

din rănile hrănite de somnul încarcerat

muţenia sângerează lacrimi de cuvinte

în tunelul din trupul de ceară

ninsoarea se roteşte în cercul alb înaripat

inimi de…

Am trăit o-ntreagă viaţă

doar gândindu-mă la tine,

când cu lacrima pe faţă

ai murit crezând că-i bine.

M-ai lăsat în vrerea lumii

să port dorul tău în piept,

aşteptând să-mi dea nebunii

ţărmul unde să te-aştept.

Nu ştiu chipul cum ţi-arată,

n-am găsit fotografii,

am fost gardul fără poartă

pus la suflete pustii.

Dar te-asemui cu o zână,

cu zăpezi din zori de zi,

şi-ntr-o strângere de mână…

mamă 

sunt asemenea unei febre risipite 

hăituită de poezie 

un plâns în amestec cu insomnie 

într o trează sămânță numită vis 

sunt un bob de rouă dezbrăcat de îngeri 

într-o toarcere ușoară

Elbe, primul înec l-am simțit în somn, într-o noapte, 

la câteva zile după ce am învățat a  molfăi 

dragostea hrănitoare, lăptoasă, a ființei din care …

Revelion, confeti, poleială

Speranţe de mai bine-n viitor

Petarde, brad împodobit, beteală

Piftie…

Te doresc prin toate visele din noapte

zbor şi împlinire vreau să-mi fii,

râuri de cuvinte, ţărmuri fără şoapte

să-ţi aducă-aminte dacă nu mai vii.

În amurg de seară vreau să mă găseşti

aripă şi zare să-mpărţim la doi,

şi la porţi închise gândul să-ţi opreşti

ca o ploaie caldă pe umerii goi.

Nu-mi lovi fereastra, nu răpi din stele

pietrele sunt încă sincere poveri,

coase-mi doar speranţa cu firul din ele

peste nebunia…

Te-ai întors

timp ce am fost

să-mi tulburi împăcarea

 cu cea care sunt

atâţia de “dacă”

 nasc clipele trecute

n-ai puterea să mă laşi

să nu-mi adun risipa

pe frântă ramură

la cap de pod spre nesfârşit

mi-e drumul deschis

dincolo de violet

oglinda reflectă

timp ce am fost

am să-i întorc spatele

cu inima prinsă

 pe margine de vaiet

să mă hrănesc din…

Nu-mi datorezi nimic, nici mângâiere,

Nici margarete din adâncul tău!

Într-un buchet de gânduri efemere,

Am adunat de mult tot ce-a fost rău.

Nu-mi datorezi nici palide cuvinte,

Ce s-au pierdut în reci dezamăgiri,

Și nici măcar iubirea fără minte,

Răpusă-n spinii goi de trandafiri!

Îmi ești dator cu roua de sub pleoape,

Cu-adânci tăceri depuse-n palma mea,

Cu nopțile când te aveam aproape

Și mă…

Iubita

n-a fost prea impresionată,

că-n loc

de colan și colier,

i-a adus în palmă

un tăciune din cer.

Seara,

în pragul…

In vremea aceea

când steaua îşi răsucea ultima rază pe fus

magii în mâini cu coroana de aur

se închinară până la pământ

Pruncului din iesle - Iisus.

Sărbători fără sens, sărbători fără milă

într-o lume perversă, ghiftuită în silă,

bogătaşi cu neveste îmbrăcate sumar

încercând la biserici să se roage-n zadar,

Au uitat cum se-aprind lumânări în altar,

să se bucure-n taină de al Domnului har,

trec privind peste umăr copilaşi cum cerşesc

şi cum lacrimi le curg când puţinul primesc.

Ei sunt domnii cu stil, îmbrăcaţi elegant

cu o boală de bani într-un mediu stresant,…