Primul înec

Elbe, primul înec l-am simțit în somn, într-o noapte,

la câteva zile după ce am învățat a molfăi

dragostea hrănitoare, lăptoasă, a ființei din care

am eșuat pe țărmul timpului finit asemeni

submarinului îmbătrânit, avortat într-un muzeu

pe brațele tale din portul Hamburgului,

m-am rostogolit până în centrul patului,

pe sub cele două pături cu care mama,

deși vară, mă învelea, crezând că aerul este mai rece

decât lichidul amniotic în care s-au înecat trei anotimpuri,

înainte de a adormi cu genunchii îndoiți înspre cer,

într-o rugăciune fără cuvinte a pântecelui pe care

îl căutam bâjbâind, pe sub aer, rememorând

gustul angelic al cordonului ombilical.

Elbe, prima moarte a venit prin plămâni

dar nu a durat decât o clipă, până când, bunica

m-a resuscitat cu un țipăt din iluzia sufocantă

a revenirii în placenta veșniciei.

Vizualizări: 59

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Cristina Grigorov pe Decembrie 28, 2014 la 4:53pm: Vă mulțumesc frumos domnule da Coza pentru comentariu!
Am șters ”două straturi”, așa cum mi-ați indicat.

Cu drag,

Cristina

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Decembrie 28, 2014 la 4:28pm: pe sub cele două straturi de pături cu care mama,

Într-adevăr, mijlocul poeziei e ușor povestit, dar postmodernismul permite asta.

Eu am citit cu plăcere.

da Coza

Comentariu publicat de Cristina Grigorov pe Decembrie 28, 2014 la 11:30am: Vă mulțumesc frumos pentru lectură și pentru comentariu!

Cu recunoștință,

Cristina

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Decembrie 28, 2014 la 9:21am: O frază lunuungăăă... cât un poem. Noroc cu virgulele. Narat. Ai numărat câți de din care, spre care, pe care, cu care, sunt? Faptul îndepărtează textul de poezie.

Ideea e bună, se poate transforma în poezie.

Am citit,

Sofy

Simt că poezia se află pe un teren alunecos. Nu este suficient să formăm doar metafore. Nici nu e greu... se pot face la minut. Farmecul unei poezii este atunci când scoate fiori din cititor, scânteind, când este învăluită de puțin mister, nu povești puse pe tavă.

Comentariu publicat de Cristina Grigorov pe Decembrie 27, 2014 la 9:43pm: Vă mulțumesc frumos pentru apreciere!

Cu recunoștință,

Cristina

Comentariu publicat de x pe Decembrie 27, 2014 la 9:37pm: Un poem care te indeamna la o meditatie profunda!

Cu pretuire Cristina!

Comentariu publicat de Cristina Grigorov pe Decembrie 27, 2014 la 9:19pm: Vă mulțumesc frumos pentru popas și pentru comentariu!

Cu drag,

Cristina

Comentariu publicat de Taci(tu)! pe Decembrie 27, 2014 la 9:14pm: Un poem plăcut, cu un final care te face să priveşti înspre tot ceea ce te înconjoară...

Felicitările mele!

Comentariu publicat de Cristina Grigorov pe Decembrie 27, 2014 la 8:45pm: Îți mulțumesc din suflet, Gina!

Dar nu sunt nici pe departe atât de bogată cum ești tu în versurile tale minunate! :)

Cu recunoștință,

Cristina