urcuş înaripat

[Mihaela Maria Grecu]

aripi de cer
sculptate de glaciaţiuni
înmuguresc
din trupul nins într-un bulgăre de omăt
oase albe
se ridică din cioburile
sângerânde ale curcubeului sfârtecat
de timpuri purtătoare de săbii
urcuşul
urcuşul înaripat
îmbracă privirea unor chipuri frumoase
ce privesc în oglinzi adânci
coarne de umbre
cu fiecare strat de aer
călcat
mai sus de o piatră
trupul se odihneşte în glasul unui înger
în spatele
aripilor
se aud coborând
urechi viclene de cuvinte
corbi arzând de zbor
turme păstorite de orbi
bulgărele de omăt
se rostogoleşte
în lumina aerată a inimii
un tărâm neted de soare
creşte
în pulsul crucificat
al tâmplei
mângăiate de ceara lunii
în ceasul al şaptelea
oase albe
cern
peste cărarea şarpelui
o pădure de ninsoare
coarne de umbre
se prăbuşesc
din liniştea aripilor de cer
peste piramide de cristale
Ella Grecu

[Mihaela Maria Grecu]

Sofy mulţumesc pentru lectură!

M-am contopit cu starea de alb, şi am exersat un urcuş, şchiopătând în înalt...

La mulţi ani, cu sănătate şi bucurie!

Drag!

[Sofia Sincă]

O poveste celestă... cu acțiune acolo sus, pe undeva...

Din punctul meu de vedere prefer acele poeme mici și esențializate, care au și farmec și mister, decât această poveste cu multe aripi, cu mulți îngeri cu mult omăt. Ai niște cuvinte pe care le tot repeți și care nu dau bine. Textul parcă are două părți, aceleași...

Am citit,

Sofy

[Mihaela Maria Grecu]

Ana, mulţumesc pentru apreciere și sugestii! Dacă la prima citire nu eram de acord cu eliminarea unui ,, urcuș",deoarece aveam impresia că pierd o notă din muzicalitatea poeziei, acum tind să cred că sună bine și ... solo, iar cuvintele folosite la gerunziu pot fi schimbate ușor...
Cu drag ,, aproape",
Ella