În fiecare dimineață caută-mă-n vis

Să nu mă pierzi cu noaptea care pleacă

Privește-mă când pleoapele-ai deschis

Și lasă zorii printre noi să treacă.



Atinge-mă cu-n strop de viață argintiu

Pe răni nevindecate încă, din trecut,

Femeie prin ninsori cu sufletul târziu

Ești primul fulg din iarna-acestui început.



M-ai nins de-atâtea ori pe trupul tău,

M-ai viscolit pe sâni, pe gură și pe pleoape,

Și-ai îngropat în lacrimi…

într-o bună zi vei coborî

de pe linia orizontului

şi vei trece malul

toate întâmplările vor fi

numai ale tale

tu ştii asta

bătăile de clopot

vor deschide poarta

drumul va fi lung dar

nu atât de…

Veni-va oare moșu’n vis,

La tine-n ghete cu ceva,

Sau, cel puţin, oare-a promis

Că va veni şi el cândva?…

Eu una am în gând

și-ncerc să pun pe foaie

și alta zic din gură.

Gânditul mi-e văpaie.

Dar de mă pui ca versul

să-l spun cu voce tare

mă bâlbâi, am emoții

și alte zeci de toane.

Nimic din ce aș scrie

nu pot ca să citesc.

Mă freamăt, n-am putere

și-n gât mi se opresc

cuvintele ce-n grabă

'ncropesc o poezie...

Nu vocea mi-e talentul,

gânditul mi-e solie.

Iar când în astă…

balada regăsirii

sub văl de timp arzi veşnică  făclie

îmi eşti  oglinda zorilor compuşi

m-ai pus la ceas târziu oază pustie…

Impulsul agoniei,

într-o fâşie palidă de negură

printre zăbrelele norilor,

pluteşte vag.

Amestecul de patimă înverşunată

de o lugubră pioşenie,

dureros şi zdrobitor

în umbrele adânci

ale lungilor plimbări

în după-amieze friguroase,

se zămisleşte.

 RUGĂCIUNEA DORINŢEI

în tâmpla dorinţei

cerul

şi cercul inventează alte straie

fermentează muşcătura clipei terestre

să travestească taina

eu sprijin universul în umăr…

Și ce dacă vine iarna
Și suntem cam scorboroși;
Vine Moșul și Crăciunul
Și ne face generoși.

Îmi voi aștepta iubitul,
Pe un viscol tras de lup;
Vinul ne va fi veșmântul,
Casa, fagure și stup.

Înăbuşind temerile,

nimic nu-i tulbură tăcerea

din bezna continuă

să-mpingă cu puterea gândului,

dintr-o lentoare teribilă,

lumea din privirea oarbă.

O nouă primăvară

În palma tatălui meu

am aşezat

o inimă greu încercată,

trecută prin focul patimilor,

plătind crunt vama…

Ea s-a născut

Ea s-a născut

pe muntele…

mai știi tu, toamna-aceea când visele foșneau, 

 atingeri diafane în șoapte de mătase,

 când numai trubadurii în noapte ne cântau, 

 stârnind nemărginirea, în clipele rămase.

 când agățam în ramuri speranțe aurii, 

 neparguite încă de soarele…

Alunecând incontrolabil,

secunde interminabile

înghiţite de noaptea de dedesupt,

ating propria umbră.

Cum plânge ziua în note lungi şi grele

Sub petice de nori păsări rătăcesc

Ca nişte umbre ce ascund în ele

Uitate ploi de mărgăritar ceresc

Înghite visul ora care plânge

Şi-un  glas uscat de frunze argintate

Tristeţi brumate par acum de sânge

Când la poarta sufletului bate

Mai ard culori prin veştedul amurg

Mâhniţi cocorii ţipă în delir

Pe sâni de seară neguri reci se…

Incapabil

să facă vreo mişcare,

cu faţa scăldată

de lacrimi şi furie,

în unduirile

negurei de dedesubt,

avea gura plină de sare.

mi-ai fost la fel de drag  

ca ziua în care se coceau fragii

în deșert

alunecasem pe un covor de săbii…

Ascultă , iubito, cum bate-n fereastră

Cu degete albe și vânt albăstriu,

O iarnă sosită în sâmbăta noastră

Când plugul mai ară tăcerea târziu.



Deschide și spune-i că poate să ningă

Pe străzi unde pașii demult s-au pierdut,

Și las-o, privirea ușor să-ți atingă

Punându-ți un semn pe-al nopții sărut.



E iarnă-n secunde ce trec fără rost

Și timpu-i ghețar ce clipa-ntarzie,

Ascultă,…

mă-nfior

ca o primă zăpadă

aşa de mult vreau să te sărut

încât buzele păşesc tot mai aproape de tine…

prea puțini îngeri în viață 

unde să-i caut dacă nu în cerul palmelor tale? 



decupează-mi sufletul cu îmbrățișări tandre 

desprinde-mă de trup 

cu grija unui chirurg 

ce-și scoate mănușile 

după operație 

plimbă-mă pe cărările neumblate 

ale toamnei târzii 



între noi se aprind neoane de salon 

afumate de…

Adâncul mării

În valurile mării intră iubirile zdrobite,…