mai știi tu, toamna-aceea când visele foșneau,
atingeri diafane în șoapte de mătase,
când numai trubadurii în noapte ne cântau,
stârnind nemărginirea, în clipele rămase.
când agățam în ramuri speranțe aurii,
neparguite încă de soarele tomnatic
și te-nveleam cu doruri în serile târzii,
să nu se-aștearnă bruma, în suflet singuratic.
și azi mi-e cald în suflet, în toamna asta dulce,
mi-e soare și mi-e bine, deși e altă toamnă
și-adorm...și numai dorul nu pleacă să se culce,
iar tu mi-apari în vise, la braț cu altă doamnă.
Adaugă un comentariu
Diafane versuri in lumina amintirilor ne-ai redat, Ella! Ma bucur sa ne regasim si aici, draga mea!
Cu bucuria lecturii, Irina
Am trecut cu plăcere prin visul tău de toamnă. Culorile de odinioară se revarsă pe toate aleile...
Cu admirație,
gina
Cu delicateţe şi romantism ai scris o poezie care înfioară de la început până la sfârşit.
Mi-a plăcut mult, Sofy!
Bine ai venit cu poezie, Ella!
Va multumesc! Am postat in graba si n-am verificat f. atent! O sa revin sa corectez!
Ella, după punctele de suspensie se lasă obligatoriu spațiu liber, întotdeauna.
și-adorm... și numai dorul nu pleacă să se culce,
Cu drag,
Calda, cuminte ca imbratisarea unui prieten.Multumesc!
Frumos, Ella! O poezie care mi-a transmis o stare de bine.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE