Eu una am în gând
și-ncerc să pun pe foaie
și alta zic din gură.
Gânditul mi-e văpaie.
Dar de mă pui ca versul
să-l spun cu voce tare
mă bâlbâi, am emoții
și alte zeci de toane.
Nimic din ce aș scrie
nu pot ca să citesc.
Mă freamăt, n-am putere
și-n gât mi se opresc
cuvintele ce-n grabă
'ncropesc o poezie...
Nu vocea mi-e talentul,
gânditul mi-e solie.
Iar când în astă lume
voi fi lut de ulcele,
nu vorba o să fie
parafa vieții mele.
Ci-o să rămână versu-mi
ce azi îl scriu pe foaie,
căci din străfund de suflet
l-am ars în vâlvătaie.
Adaugă un comentariu
Draga Gradinariu Gabriela, cu toate ca sunt invatatoare, sunt in sufletul meu tot o taranca originara din Negrilesti, care nu se sfieste sa mulga vaca, sa faca curatenie atat la mine cat si la altii, sa lucreze pamantul. Multumesc pentru apreciere.
Exista in versul tau o cumintenie, un soi de asezare...Imi amintesti de morala profunda a omului simplu, cea care sta la temelia lumii. Imi placi pur si simplu.
Draga da Coza, multumesc pentru popas. Eu sunt mai potolita de felul meu. Nu-mi fixez niste teluri pe care nu le pot atinge.
Draga Maria Ileana B., multumesc pentru popas si apreciere.
Draga Nutule, multumesc pentru recitire si apreciere.
Draga Veronica Pavel Lerner, multumesc pentru lectura si comentariu.
Frumos crez poetic. Dar nu strica dacă era puțin mai viguros.
da Coza
sensibilitate si duiosie... felicitari Ioana
Da, e o lectura placuta.
Draga Violeta, multumesc pentru popas.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE