am hotărât într-o zi

să zbor cu aripi de fluture

las moștenire spuneam 

visurile mele

ele te vor purta în zbor

privirea arcașului brăzdează cerul

gândul său este însă

înaintea privirii

rădăcinile vulturului

sunt aripile de fluture

Cad stelele în tină, de nimeni numărate

Și nu le vine-a crede că tremură-n pământ,

Feeric o lumină, prin scoarța lui răzbate

Mi-au încolțit speranțe de viață și-n mormânt! …

Îşi lasă limbi de foc în valuri unduite

de vânt. Soarele într-un albastru infinit

al cerului, se scaldă în mare. Răsăritul.   

Cetatea din brațele tale 

îmi scurmă în venele crispate de timp

liane violet agățate naiv

pe un portativ de salcâmi

sapă crevașe

pe când visezi că mă cuprinzi

și mă așterni covor.

În fiecare Toamnă

uiți că suntem fluturi de-o zi 

îți ascult gemetele somnului gri

și mă rog

să te trezești în diminețile mele 

împreună să putem dizolva

păsările negre scrobite 

 de noi ori  de soartă

cine mai…

Prietene, prietene                             Dacă simţi nevoia să bei

Dar dacă simţi nevoia să plângi                                                Dacă totuşi simţi nevoia să bei

Pe umărul cui să te frângi?                                                       De la cine…

culorile sunt din ce în ce mai spălăcite

abia dacă le mai aud glasul pășesc abstract peste leșuri

amorțesc întru amorțire călăul îmi taie ochiul intern fără drept de apel

în jur e băltoacă de cuvinte și nu știu pe unde să calc

e beznă și amintirile mă stropesc c-un aer old

peste schimbul meu de fețe ca la carnaval

mă grăbesc nu știu cât e ceasul

nu știu cât de departe-i lumea în timp

iar eu unde-am…

Spune-mi, pe unde-ai petrecut acest răstimp,

Răsărituri câte-ai adunat, și unde

Te-ai ascuns de mine? Prin colțuri de- anotimp,

De tine, oare te-ai putut ascunde?

Spune-mi, de ce-ai tăcut atât de mult

Și între noi ai pus zidiri de-ndepărtări?

De ce-ai crezut că nu știu să te-ascult,

Sau să sădesc în ochii tăi virgine zări?

Spune-mi și de ce, și azi tot rău mă dori

Și-n trupu-mi înghețat se nasc…

Coboară toamna ruginie

Peste natura-nmărmurită,

Strugurii copți tresar în vie,

Iar luna parcă-i adormită…

Pe tâmpla cerului, în zare,

Picură lent lacrimi de stele…

Mi-e dor de o rază de soare,

Să îmi zâmbească-ntre perdele!...

Vreau să citesc, dar printre rânduri

Văd doar chipul tău sfâșietor…

Pierdută, mă scufund în gânduri,

Găsesc amintiri care mă dor…

Ca o stafie-mi apari…

nu te teme că o sa bată vântul

genunchii ei sunt rotuzi ca o piruetă

fluierul piciorului drept simte că el

dansează în fiecare seară/atât de corect/

între ei zece străzi dorm pe singurătatea mută

nu este timp să poți neiubi

iau pantofii de porțelan 

să calc strâmb pe fiecare zi



dansează-mi rutina cu ochi de felină

mușcă din fiecare minut

îți întind…

Între străzile noastre se fac gropi ce nu pot fi sărite

goale ca un suflet pustiu înfulecă priviri neliniştite

apa ploilor murdară ca vremea păzeşte adâncul

teama de-a nu şti ce se-ntamplă muşcă din nerăbdare

în jurul meu oameni bolnavi de singurătate

caută ultima trecere de pietoni fără semafor

nu există capăt grijile despăgubesc tristeţea din plin

trebuia ieri nu se poate azi

vântul loveşte bestial o tâmplă până la sângerare

orice aşteptare între două…

Toamna mi-a bătut în poartă, ostenită,-ncercănată,

Am primit-o bucuroasă, cum făceam şi altădată;

Instalate în grădină, la măsuţa de stejar,

M-a răpus pe dată valsul frunzelor, primit în dar.

Am purces apoi în grabă şi-am adus un ceai fierbinte;

Printre-nghițituri discrete, o-ascultam cu luare-aminte:

Se plângea că lumea-i rea şi de ocară o face,

Ba-i săracă, ba-i prea slabă, nu-i pe placul ei şi,…

A (cu)prins demult pământul ăsta românesc

şi după, din moşi-strămoşi, ne-am legat

pe orizontul privirii,

steagul în culori

şi toamnă a fost să fie

când codrii-şi lasă frunzele covor de roşu-ruginiu 

şi galben-auriu străluce grânele din şes

cu albastrul mării-n ţărmul gândurilor ce-şi înalţă zborul

în dorul, singurul dor al lumii, pe vertical ţesut,

perete de…

Dar dacă simţi nevoia să plângi                 

Pe umărul cui să te frângi?                        

Ajutorul cui poate fi mai clar                    

Decât lacrima unui ochi amar?...

În ce cană adâncă să pun

Căpriul umezit de suflet nebun

Ca să-mi respire-n glandele uscate

Ribozomi şi mitocondrii…

hai iubitule

te alinţi

 fecioară goală

într-un câmp de maci verzi

prinde-mă încet

dar nu prea

de inimă

prinde-mă

de sâni

prinde-mă de visuri

de sărut

hai iubitule

aleargă-mă să-mi redai

repaosul fricii

liniştea eternă

redă-mă mie

ţie redă-mă

hai

să ne jucăm

 iubitule

la margine de nebunie

poezie…

Iubitul meu de nicăieri,

Mă-ncearcă amintiri profunde

Din dragostea, ce parcă ieri

A apărut… ca de niciunde…

Mi-e dor de ochii tăi căprui,

Ce-mi mângâiau privirea caldă,

De glasul tău, care-mi spunea

Că-n mine, sufletu-ți se scaldă...

Ai fost un înger rătăcit,

Ce-a apărut în a mea cale…

M-ai luat pe aripi și m-ai dus

Din lumea mea de chin și jale…

M-ai înălțat până la…

La crucea toamnei triste se-nchină doruri grele,

bat clopotele vieții în ritm de gând amar,

pământul își ridică spre cer brațe rebele,

cad frunze mii, surprinse - În suflete? E jar.

toate tac tac tac
muțenie absolută
se duc glasurile toate
se întorc din drum
doar ploaia tic tic tic
sparge liniștea
ssssssssssssssssst
s-aude noiembrie cum trece
tic-tac tic-tac tic-tac

Soarele în frac coboară

La al toamnei festival,

Într-un colț de ulicioară

Vântul cântă din caval.

Cavaler în gri la modă

Face plecăciuni. Și-apoi

Haina lui e prea…