hai iubitule
te alinţi
fecioară goală
într-un câmp de maci verzi
prinde-mă încet
dar nu prea
de inimă
prinde-mă
de sâni
prinde-mă de visuri
de sărut
hai iubitule
aleargă-mă să-mi redai
repaosul fricii
liniştea eternă
redă-mă mie
ţie redă-mă
hai
să ne jucăm
iubitule
la margine de nebunie
poezie pe cocoţate
dragoste de-a oarba
fugăreşte-mă
prin univers
acolo unde
sufletele noastre
redevin curcubeie
hai
nu mai pot
iubitule
nu mai vreau să te pierd
nicăieri
niciodată
hai
Adaugă un comentariu
Asta în poezie - în realitate: hai, du găleata la ghenă! :)
Dar e bine că există (poezia și muza).
da Coza
fugăreşte-mă
prin univers
acolo unde
sufletele noastre
redevin curcubeie... :)
Am citit cu plăcere!
Versuri pline de îndemnul iubirii, de a o regăsi, începând cu titlul simplu, dar imperativ. S-au folosit verbe cu rezonanță pentru a sădi mesajul cât mai curat.
Însă, redă-mă mie - sună pleonastic. Poate merge mai bine: redă-mă inimii, sufletului, ființei, iubirii...
Dar am citit cu plăcere!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE