Speranţa în care

trecutul, prezentul

slujesc împrejurări

ale minţii sugestive

într-o cadenţă perfectă -

viitorul.

PREZENŢA  ÎN  CLIPĂ

Între prozaic şi magie,

harul rotunjeşte efemerul după vibraţia

cea mai înaltă

ţesătura cu fir de prezenţă a vieţii

mereu desenează arabescuri subtile cerbicind

să-şi iasă din perimetre…

Întunericul

zugrăvea sumbru

abrutizarea oamenilor

indiferenţi,

intelectul lor epuizat

coborât în semiconştienţă.

O viaţă-ntr-un abis.

Aştept… lumina.

Aici s-a întrerupt tăcerea şi parcă timpul a vorbit

De nestatornicia clipei şi chipul ei îmbătrânit, 

Cu fruntea oglindind păcate şi ridul ca un evantai 

Ţinut în mână de domniţe în faţa porţilor de rai. 

Doar sufletul mai plânge încă, el neştiind că ai murit 

Când picurau din ramuri frunze pe trotuarul părăsit,

S-a rupt în două o minune cu aripi mari cât…

gândurile tale sălbatice

jucau  baba-oarba prin vârful teilor

când strigai pace…

așteptarea e doar un maidan peste ape
mereu am visat că nuferii sunt purtați deasupra ceții

există oameni care poartă cel puțin un impermeabil cu glugă
pe valuri se aud voci ce rodesc mii de coridoare

 de câte ori arunc firimiturile 
foșnesc sălciile pe margini

degetele palide devin un punct
fixat pe stâlpul de la capătul nopții

mereu am crezut că apele ascund un tunel

 privirea îmi alunecă uşor

 peste multe tentative de a păşi

 imaginea toamnei a ceruit tot ce a avut mai bun

 în buzunarul cusut cu atâta răbdare de vorbe înşelătoare

 protector glasul mamei mă-nfăşoară

 - să-ţi…

Era fereastra mea

de unde te priveam,

era tabloul tău

mai galben pe perete.

Era podeaua casei

ce-mi scârțâia sub pași,

era doar tencuiala

care crăpa sub ramă.

Nu știu, dar lumi străine

curgeau către concret,

din ochiuri de ferestre

și din tablouri pline.

Era un fel de saga

fără nimic decent,

iubind cu nonșalanță

doar clipele sublime.

Era o revărsare

din înăuntru, ramă

și dinspre minunata culoare,

în…

Înnegrite de vreme

şi de pete de ploaie,

gândurile lipsite de mărginire

alunecă-n lumina nopţii

cuprinzătoare şi făr’ de legea

înţelegerii

că-n slăbiciunea ei aparentă

e… o forţă.

Să fiu eu muza, nu poeta...



Să fiu eu muza, nu poeta,

mi-ar fi plăcut, ţi-ai fi dorit...



Să vrei să păşeşti în lumea mea,

știind că la capătul acestui drum sunt eu,

Să mă priveşti

ca pe coperta unei cărţi

şi-apoi să mă răsfoieşti cu mare atenţie.

Prin ploia de vise a venit iar toamna,

în tăcerea lacrimii mele te-ai retras, …

pândeste,

prinde clipa,

se năpusteşte…

camera

devine ghioc

auzul nu mai prinde decât vuiet

de mare,

de vânt,

de cuvânt

pe trup

îţi înfloresc stigmate

sângele

miroase a fân, şi

mărul

devine iar

“frumos şi bun la gust”

eşti prizonier,

un minotaur blând,

îndrăgostit de labirintul său

şi fiecare vers

e-un…

neliniști

obosit de viață, obosit de moarte,

mă strecor, târându-mă pe brânci,

am trompeta răgușită foarte

și mormântul mi-e săpat în stânci.

tot privesc cum trece spre apus

soarele bolnav ce-mi cade-n…

Întunericul nopţii

îşi contopea marginile

stelelor asfinţite

în lumina blândă a…  

răsăritului de soare.

Strâng pleoape închise
Cu degete răsfirate des.
Focul arde reci tâmple
Demult nemaibătute.

Acoperișul lumii
Se ceartă cu vântul
Să nu se mai îndoaie
Despre dimineață.

Arunc aiurea gândul
Spre pereții obosiți.
Poate-mi șoptește ceva
Nedeslușit, ecoul.......

03 08 2012
ȘTEFAN OANĂ

 Păsările rup cerul

 în cioburi

 sub aripi sus,

 zbor în oglindă.

 Florile sparg iarba

 în arome

 deasupra de frunze,

 împlinire de rod.

 Norii cad viu

 în valuri

 pe pământ reavăn,

 colț de sămânță.

 Visul doarme frumos

 sub pernă

 de mâini…

Cercelul pierdut

Revin acum cu tine pe acelaşi drum,

Căutând din priviri cercelul acela prin iarbă,…

S-au rătăcit două frunze purtate de vânt,

Una s-a pierdut sub clarul de lună,

Cealaltă căutând și-ntrebând unde sunt

A dorit să rămânem pe veci împreună.



Este-o toamnă târzie prin orașul murdar

În fiecare seară suspină lumina-n vitrină,

O frunză furată de vânt privește-n zadar

Cum visele trec găsindu-le zorilor vină.



Mirosul de toamnă prin gând s-a ascuns

Și doare copacul și frunzele toate mă dor,

Între mine și…

vrej de timp

de sub cruci să ating văi întinse

cad în umbră de os peste nopţi

prinsă-n ghem de luminile stinse

ca o  ceaţă banală-ntre porţi

cele de fier cu zăvoare de…

în capul meu e un oraș cu excavatoare

de fiecare dată dispare cerul

doar eu trec cu pantofii de nuntă

și cu o păpușă de porțelan sub braț

în timp ce ei scormonesc prin subterane



 în noaptea asta am traversat repede vestul 

nu am avut cu ce să hrănesc ploile



sunt mica prințesă

pe care un artist

a desenat-o cu un ciob

pe încheietura mâinii



la câteva zile distanță

îmi intră în casă

jumătate de pasăre…