neliniști

[ION IONESCU-BUCOVU]

 

neliniști

 

obosit de viață, obosit de moarte,

mă strecor, târându-mă pe brânci,

am trompeta răgușită foarte

și mormântul mi-e săpat în stânci.

 

tot privesc cum trece spre apus

soarele bolnav ce-mi cade-n poartă,

dorm pe brațul tău aproape dus,

tu, mireasă vie și mireasă moartă.

 

timpul mă mai cheamă câteodată

să privesc trecutul prin fereastră,

văd un vis frumos c-o dulce fată

ce-o confund cu florile din glastră.

 

este liniște și e frumos în nord,

se aud în iarnă doar bătăi de vânt,

marea ce lovește tragic în fiord

viața care speră, iedera ce sânt.

 

gândul obosit a căzut în poartă,

așteptând să vii la nunta mea,

tu, mireasă vie, tu mireasă moartă,

ce te-ai transformat în peruzea.

 

joi, 22 noiembrie 2012

[Ion Lazăr da Coza]

sânt > sunt

Semn de popas.

da Coza

[Belean Maria Ileana]

o poezie cu un puternic impact emotional, o poezie care nu trece neobservata... felicitari multe si dragi!

[Sofia Sincă]

Prin existenţa unui fir de timp ne mai strecurăm, chiar şi obosiţi şi fără ideal. Este legea firii.

Poezia puternic elegiacă vine să disece existenţa prin risipire, îndreptând visele spre nordul etern.

Superbă alcătuirea poeziei, până la ultima strofă, în speciale primele două versuri. Aţi schimbat accentul domnule Bucovu şi schioapătă.  ''obosit stă tăcut'' - această sintagmă este atât de plină de ''t'' încât devine greoi cititul.

Cu prietenie, Sofy!