Tristeţe in albe veşminte

[Vezi blog]

S-au rătăcit două frunze purtate de vânt,
Una s-a pierdut sub clarul de lună,
Cealaltă căutând și-ntrebând unde sunt
A dorit să rămânem pe veci împreună.

Este-o toamnă târzie prin orașul murdar
În fiecare seară suspină lumina-n vitrină,
O frunză furată de vânt privește-n zadar
Cum visele trec găsindu-le zorilor vină.

Mirosul de toamnă prin gând s-a ascuns
Și doare copacul și frunzele toate mă dor,
Între mine și tine o clipă târzie-a pătruns
Destrămând al speranțelor șubred covor.

S-au rătăcit două frunze în toamna ploioasă
Și-n orașul cu medici plecați iubirile mor,
Doar tristețea în albe veșminte-i frumoasă
Ca o prințesă din umbrele unui alt viitor.

[gina zaharia]

Tristețea ta e desăvârșită. Poemul are veșminte regale.

Admirație,

gina

[Ion Lazăr da Coza]

Ce să faci mai întâi? Să te bucuri de frumusețea poeziei sau să te doară mesajul ei?

da Coza

[chindea maria elena]

Eu aş zice că anotimpurile acestea au depăşit speranţele - încep să coacă timpul certitudinilor! Şi dacă tristeţea-i frumoasă, s-o îmbrăcăm în zâmbet să-i dăm drumul în lume! Prea poartă straie distrugătoare!  O maestră în Reiki spunea că tristeţea este pentru univers ca un acid sulfuric! Deci... Ce alegem să găzduim în noi - este responsabilitatea fiecăruia!...Poemul mi-a plăcut! Cu drag, Gerra    

[Belean Maria Ileana]

Toamna simte nostalgia si dorul... sa n-o lasam sa ne cuprinda...

felicitari, mi-a placut mult

[Vasilisia Lazăr]

Este-o toamnă târzie prin orașul murdar 
În fiecare seară suspină lumina-n vitrină, 
O frunză furată de vânt privește-n zadar 
Cum visele trec găsindu-le zorilor vină.

Bacovian, minunat!

[Sofia Sincă]

Ultima strofă e sublimă! Cu tristeţea ei apăsătoare, răscoleşte şi suflete de piatră. Însă şi celelalte versuri sunt deosebit de frumoase.

Apreciere, Sofy!