mai am o cleopatră de cuprins fără sabie

şi douăzeci şi trei de geto-fraţi ai aceleiaşi sorţi

şi tu fiul meu brutus ştii cum

 mai toată lumea gândeşte

că ţi-am primit pumnalul

în latină

deşi în senat se ucide greceşte

iar kai su teknon se aude cu sânge nobil

ţie ce culoare ţi-a rămas pe mâini

vei avea de căutat…

Frunzele, covor purtat de ultimele adieri

de vânt, de vară, se aştern în culori coapte

ale unei toamne, pe pământ, pe alei,

în aşteptarea cerului să se rostogolească,

de-a berbeleaca,

într-o îmbrăţişare continuă

ca doua suflete

ce se (re)găsesc peste an de perindări 

în zbor de nori cu marea ce-şi spumegă valuri

în înalt să stropească faleza de gânduri jucăuşe 

din rodul…

octombrie-i sfârșit și-i mijloc de toamnă

deasupră-ne ceru-și răstoarnă

butoiul cu ploi

și dantele groase de cețuri

între noi punți de nesfârșite înghețuri

se-anunță din cenușia zare

e vremea să punem lumină în vechi lampadare

și cu mâini de noi tot mai străine

să cojim nuci

poate chiar și mandarine

coaja s-o punem în cana de ceai

s-amestecăm cu gândul hălăduind prin luna lui…

ciudaţi

fluturi desculţi de culoare

zboară prin timp

ieri soare

în formă de floare

câmpii

împăturite astăzi în gând

arunc o monedă în sus

în mâine

şi cade… o ploaie

pajura stă ascunsă

cu aripa sângerând

---------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )

Sunt tot mai triste zilele-n vitrină

prin noapte somnul s-a pierdut,

într-un tablou privirea ta străină

surprinsă e că nu m-a cunoscut.

Am cearcănele mari lângă pomeţi

şi te doresc în iarna care vine,

să trec cu amintirea prin nămeţi

ducându-i azi ce ţie-ţi aparţine.

Sculptez aievea-n pietre fără soare

al umbrei chip cu părul răvăşit,

şi prin ninsori din ierni înşelătoare

să te ascund în ochiul…

mă cern sub brazda sceptrului de la răsărit

ploaie de îngenucheri

în iarba flămândă a cerului

timpul

timpul

se eliberează din ceasul spart al orei zero

luna muşcă din urletul stins al lupilor

noaptea se ridică dintre pietre de suflete

lacrima sapă-n lutul nears tranşee spre infinit

o mână ştiută îmi prinde de umăr o rază

zborul se naşte mădular al glasului de lut

aripi

aripi

se înalţă din răni…

pentru că m-ai alergat pe miriști cu picioarele goale
căutându-ți urmele fără plug

dintr-un spin te-am blestemat
să-ți uiți numărul la pantofi

să probezi o mie de perechi
și doar din ultima să ți se potrivească unul

cuibar singurătății de sub rug

Te-aș plămădi din lut, așa cum ești

Ascuns în labirintul minții mele,

În brațe să te țin, să-ți spun povești,

Iar tu să-mi alungi gândurile rele...

Ți-aș dărui apoi un suflet cald,

Ca roua de pe flori în miezul verii,

Te-aș înveli cu ochii de smarald,

Cum luna mângâie mantia serii...

Și te-aș iubi... cum n-ai mai fost iubit,

Ca-ntr-un poem nescris pe astă lume...

Știind că pentru mine-ai fost…

Anotimpul meu. Florile îşi lasă culoarea în frunze pline

de verde, parcă sunt aripi desfăcute şi raze de soare întinse

într-un rogvaiv şi crengi de pomi încărcate cu roade,

date în pârg, se apleacă ca-ntr-o rugăciune la pământ 

şi viţa-de-vie

şi-a încărcat

boabele-lacrimi

de sânge sau de dor.

Totul. Da. Tot din toate strigă, ca o cerere,

să-şi lase albastrul senin să cadă…

Buzele tale ca o ghilotină peste rațiune

închid respirația în

fragmente inegale de tensiune

măștile cad precum piese de domino

lumina a rămas dincolo

mă ridic

iau frânturi din jertfă

să o arăt înțeleptului care a socotit că viața

începe cu ultimul sărut

taie tot

din calendar zilele cu tâmple albite

cos la aceeași masă 

am mai trecut pe acolo

acum o mie de…

îmi treci o grenadă prin  tâmple

cuiul scos aruncat ca o scobitoare în fălcile unei cățele schizofrenice

bubuie

praf

și flerul meu cenușiu uită ziua ta de naștere

îmi trec o venă peste venă

semn politicos de dialog și conversație

casc ascuns..cacofonie dragă

grenada alungă lacrimi și petale policromice

nu pot pricepe nu realizez de ce luna aceasta

e mai scurtă cu un vânt nebătut și pierde versurile la fiecare…

cum se zbate lumina în ochii tăi

parcă ar vrea să evadeze

pulsează în afară

se reflecta ca o rază laser în sufletul meu

îl împarte în mii de bucăți



ce tăios e aerul din preajma plecării

parcă aș escalada Everestul

mi-e greu să respir tăcerea ta de adio

mă sufoc în absurd

 (mi-am stabilit tabăra la o altitudine prea mare

doar frigul îmi poate fi tovarăș aici )…

Îţi aminteşti,

dialogam prin simple mângâieri şi buze,

descoperind prin descifrare

beatitudinea primului sărut

şi a fiorului îmbrăţişare.

Fremătam uniţi, ca două aripi,

cuprinşi de…

Mi s-au strepezit ca de mere acre.

Am ocolit pomii îndulcitorilor sintetici,

Aromele exotice, sperând să nu-mi crape

În gură, aceşti dinţi bezmetici.

Degeaba. Un fel de pichamăr cu ulei de migdal,

Bate darabana pe smalţul lor

Şi dor în asemenea hal

Încât urlu în corul păgânilor.

Au îmbătrânit mai mult decât…

trasez o linie pe-o coală de timp

repede vii și tu din urmă

avem un șir lung cât o zi de post

spațiile goale sticlesc și ne trag de mânecă

de prea multe ori ne întrebăm unde-i capătul

reluăm

eu o linie tu alta

la fel în șir indian punem la uscat iluziile 

facem  două căni de ceai și ne odihnim sufletele

pe-o linie întreruptă

nu

e ceva putred în Danemarca

schimbăm politica

ce-ar fi dacă…

Ce mă fac eu cu mine? Mă-nchid

în roşul din adâncul meu, să izvorască

albastrul pe cerul sufletului - cer

plin de rouă - lacrima din dimineaţa clipei

zăvorâtă-n nemărginirea cu tine. Întreb.   

trei amici  îmi spun  în spate

că în stele vrăjitoare

mi-au legat  în ape sorții

zmeii însă te visează

pe sub perne ude încă

scriitorii se frământă

cum în vers să te ascundă

iată luna iar răsare

și mă doare

o nălucă o minune

îmi apare

îmi dispare

din trecut o umbră umblă

să descânte-n plină noapte

spune șoapte

și vibrează

în subsolul de sub gene

Rădăcină de floare uscată în pământ

e tot ce poate sta ca bună mărturie,

la judecata vieţii în faţa unui sfânt

ce vrea să ne unească în altă veşnicie.

Pe piedestal de piatră aievea se anină

o umbră care plânge în fiecare zi,

şi-n orice vis eu te-ntâlnesc străină

de parcă universul cu tine s-ar sfârşi.

S-a smuls o rădăcină şi toate sunt la fel,

lipsit de importantă şi fără de cusur

încerc să fac din…

Praf de ceață și tăciune

Mi-au cănit zilele verii,

Bruma îmi despoaie merii

Ce-au roșit de…