Ți-ai răsădit iubirea

prin țărâna  

în care scurmi necăutând durerii,              

îngenuncherea

nu-ți oprește mâna

să binecuvânteze rodul vrerii.       

E taina ta,

că sufletul transpare

în firele sădite cu iubire,              

ca într-o înfocată-mbrățișare,

topită

într-o singură…

Eu sunt mașina de vise perfectă

A celui ce speră dar n-are hotar

Și duc în mâini o busolă defectă,

Sunt călătorul ce umblă-n zadar

Se mișcă în vieți ca păpușa de ceară

Și spune povestea cu a fost odat

A fetei de gheață pierdută-ntr-o seară

Pe colțul de Lună muiat în brocart.

Eu sunt mistria. Sunt nordul și sudul,

Sunt dorul ucis de lumina din zori

Sunt un Manole ce-și spulberă…

Se mișcă rogozul sub vântul văratec

și-aud cum răsuflă prin seve-nsetate

- stranie stepă

cu ierburi țepoase și aspre

în care se-ascund priviri ca de ceară;

Nisipuri eterne,…

Să recitim legenda venită către seară

cu pagini încărcate de sfinte neuitări,

trezite fără veste în prag de primăvară

de vânturi nevăzute și cârduri de cocori.

.

Așa vom înțelege povestea ne’ncepută…

acum printre stele îmi doresc un sejur,

în regatul luminii în brațele iubirii,

dorința mea este un fluture pe abajur,

nu știe de obstacol pe calea împlinirii.

luna îmbrăcată în dantelă argintie,

mă invită iar cu ea să mă plimb,

aripi îmi construiesc din aurie hârtie,

să zbor spre stele norocul să-l schimb.

trăiesc un vis frumos cu reflex de opal,

așteptând cu dor iubitul iar să revină,

în acorduri de nai, de viori și…

Mi s-ar îndoi și pana de aș scrie doar forțat

Caut strofe să-mi inducă scrisul mai accelerat

Și să zbor peste-amintiri, peste mine, peste tine

Să mă rup din coasta ta, să-nțeleg ce e cu mine.

Vreau să țip mistuitor către cerul de-alabastru,

Să-mi trimită de urgență un învățător măiastru

Dincolo de Conștiința ce-mi deschide orice drum,

Vreau să știu, în neființă oare chiar poți fi mai bun ?

Și mă duc, cobor agale,…

Seara la culcare, iartă-mă Doamne,

că apuc să spun doar Iisuse, fiul lui Dumnezeu

miluieşte-mă pe mine păcătosul!

înainte să cad lat de osteneală pe pat,

da’n gând vorbesc cu tine până s-adorm,

mult, fără cuvinte, cu tot sufletul meu,

ca atunci când stăteam cu bunelul iarna la foc,

cum şovăi, cum cad, mă ridic, mă refac

ales-am un drum şi nu pot să mă joc,

prin umila mea muncă aducându-ţi prinosul,

încerc să-ţi explic fricile mele şi…

da, am ieșit din umbra destinului,

sunt plină de lumină și de serenitate,

ascult mereu chemările divinului,

aplicând și lecția de demnitate.

cu iubire plătesc pentru tot ce primesc,

cu credința deschid suflete închise,

umplu cu optimism orizontul lumesc,

în viață să nu fie fericiri interzise.

urmașă a Evei mi-am creat propriul rai,

sub boltă de stele visez doar minuni,

cerul îmi vorbește în dulcele grai,

împletind cuvinte cu…

în loc de 

Tatăl nostru

recit

poemul unui prieten

și unde-ajung nu-i hotar

Costel Zăgan

caprele îndărătnice

se bat pentru lapte și țapi

ridic iurta acolo unde vântul

își fierbe o zeamă

la sfatul bătrânilor

ne așezăm și cântăm despre lume

în timp ce mâncăm degetul mi-a căzut singur

totuși mai bine decât moartea

el să întrebe

domnule

sunteți cumva dintr-o țară creștină

aud clopotele, 

bărbații cu steaguri în mâini

nimeni nu are curaj să vorbească

de…

călătorie 

spre dragostea pierdută

pagubă-n ciuperci

Costel Zăgan

în fiecare noapte

frunzăresc timpul

filă cu filă

mă opresc la secunda

în care sufletul tău

își înalță pânzele

privesc

cum se ridică încet

discret

cum dispare în cântec

ca un gând tăcut

două aripi fără pasăre

mi se lipesc de umeri

purtându-mă în zbor

lin

până dincolo de clipa

prezentă

le aud șoptind trist

tânguitor

doar pentru…

Deși sunt o maestră  a faliilor dure,

arunc încet o urnă în care am tot ars

sentințe, amânări din colțurile-obscure

ale bietului suflet, momit la un popas.

S-au  perindat lăsându-și amprenta spre citire

în drumul străbătut prin ploi de nechemări,

și mi-au  redus ființa până la amorțire,

tot  numărând sub pernă atâtea amânări.

Când le-am trecut pe toate sub malaxorul minții,

hulpav le mesteca, cu foame de…

Contemplator de sălcii aplecate 

Pe-altarul gol al fluviului divin, 

Mă trec fiorii frunzei ce se zbate

Și, rămuros, penumbrelor…

Timpul îmi măsoară pasul

În sezoane de iubire,

Clipe se ascund în ceasul

Fără sevă de trăire.



Mă grăbesc spre asfințitul

Părăsit pe malul rece

Și sfidând tot nesfârșitul

Mă opun, nu-l las să plece.



Îi șoptesc printre suspine

Să mai stea măcar o seară

Fiindcă n-am știut a-i ține

Strălucirea dintr-o vară.



Am crezut că-n nopți cu stele

Îmi va dărui săruturi

Numai mie, prin perdele

De corali…

poemul mi-e scris pe-al toamnei imprimeu,

cu arome și miresme iar mă ademenește,

dantelă de lumină este sufletul meu,

în întreaga ființă sângele doinește.

inima îi face timpului o serenadă,

e drăgăstos, e grijuliu, e cordial,

emoții zburdă pe-a zilei esplanadă,

am câștigat la maratonul mondial.

protejată de lumina sfântului duh,

acționez în slujba universului magic,

gânduri primenite propulsez în văzduh,

în templul soarelui…