Seara la culcare, iartă-mă Doamne,
că apuc să spun doar Iisuse, fiul lui Dumnezeu
miluieşte-mă pe mine păcătosul!
înainte să cad lat de osteneală pe pat,
da’n gând vorbesc cu tine până s-adorm,
mult, fără cuvinte, cu tot sufletul meu,
ca atunci când stăteam cu bunelul iarna la foc,
cum şovăi, cum cad, mă ridic, mă refac
ales-am un drum şi nu pot să mă joc,
prin umila mea muncă aducându-ţi prinosul,
încerc să-ţi explic fricile mele şi dorul de înalt,
te rog cu sfioşenie arată-mi frumosul,
ajută-mi mâna să fie sigură, să nu tremure
acolo pe schelă, veghează-mi penelul,
când plămădesc cu frică atâţia sfinţi
inima îmi îngheaţă pe loc,
parcă urc o scară fără sfârşit
şi într-un hău fără fund fac un salt,
nu mă ajută vreun sfânt sau proroc
cu fiecare trăsătură când un chip făuresc,
mă întreb, Doamne, oare aşa arăta el oare ?
coloratu-i-am bine veşmântul?
cât era de scund, sau înalt?
nu mă opresc, dar mă bântuie gândul
dacă greşesc, dacă păcătuiesc?
și întrebarea asta mă doare.
Mai am un pic de lucru la Cosma şi Damian,
Sfinţii doctori fără arginţi,
şi tare şovăi privindu-le ochii cuminţi,
căci pentru multele lor vindecări,
bineplăcuţii tăi făcători de minuni,
nu au primit niciodată vreo plată,
iar eu zugrav păcătos mă tocmesc
ca să pot să trăiesc,
Şi-atunci cum să nu tremur, cum să n-am îndoieli,
cum să nu preget cu firea mea rea,
rogu-te, îndură-te,Tatăl nostru ceresc,
ştiu, crucea mi-o port şi menirea mi-e grea,
tu mă cunoşti, că nu sunt fără pată,
te rog doar harul să mi-l păzeşti de greşeli,
acolo cu mine să fii, de câte ori zugrăvesc,
să mă ţii de mâna asta neroadă,
să ajuţi ochiul minţii să vadă.
După cum cu chip de om ne-ai frământat,
din lutul ascultător care poate să cânte
în ulcioare perfecte, în carafe şi cupe,
ştiu că şi olarul vorbeşte cu tine cerându-ţi sfatul,
şi doctorii îşi înalţă ruga spre tine,
să-i luminezi, leacul să-l aleagă mai bine,
în carne vie când taie mâna lor omenească,
spre vindecare tu o conduci în tăcere,
nu care cumva să greşească,
tot aşa dă-mi şi mie lumină,
să ascult de ale tale porunci,
nu vreau o viaţă de lapte şi miere,
de mâna mea dreaptă cutez doar a cere
să grijeşti cu a părintelui milă,
îngâmfarea să-mi rămână strâină,
să mă poţi privi mereu fără silă,
veghează-mă ca pe prunci,
să nu mă lase puterea şi harul,
inima să nu-mi devină haină,
te rog, iartă-mi tu, Doamne
greşeala cea cu, sau fără de vină,
nevoia asta lumească de-arginţi,
ştiu că de la tine am darul,
pe mine, un fiu sărac de ţărani,
m-ai înălţat sus de tot, pe o scară,
să pot zugrăvi chipuri de sfinţi,
să înţeleg cum lumina poate să doară.
Adaugă un comentariu
Multumesc pentru apreciere Gabriel Cristea, multumesc pentru popas și sugestii Vasilisia Lazăr.
O rugă interesantă, dar mult prea lungă pentru o poezie. Poezia trebuie să fie esență și mister.
Îmi pare rău că nu am pregătire teologică, pentru a comenta aceste frumoase versuri creștine. Dumneavoastră, doamnă Daniela Albu, abordați o lirică fecundă, a cărei pană înnobilează slova românească, de care avem atâta nevoie. Cu multă considerație!
Mihai Katin, Bolaceh Alexandru vă mulțumesc pentru popas și aprecieri.
De vorbă cu Dumnezeu pentru a înțelege de ce uneori lumina doare...
este mai mult decat meritorie aceasta aplecare si acest cuvant de lauda crestina as zice pentru iconar sau pictorul de biserici mai precis,monologul redat in poem este de fapt framantarea mintii umane in fata Lui Dumnezeu mai ales cand rodul ei este lucrare spre nasterea imaginii ce intrupeaza sfintenia si cel mai important lucru este smerenia iconarului fara de care nimeni nu se poate apropia nici macar o cirta de Dumnezeu...
cu pretuire!
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE