mi-e teamă de pământul sterp

de ochii ce nu știu a plânge

de visele ce se tot pierd

de inima care se frânge

mă tem de lacrima amară

ce tot se scurge în abis

de umbra trupului fugară

ce zace-n sufletul proscris

mi-e teamă de cuvinte mute

de pașii grei ce-aleargă-n gânduri 

de omul cu priviri cărunte

și rânduri scrise în pământuri

O stare de bine-n suflet mă inundă

ochii zâmbesc la tot ce este-n jur

şi printre gene-ncearcă să pătrundă

al depărtării definit contur.

Trăiesc emoţia în forma ei plăcută

şi nu refuz nimic din ce primesc,

chiar dacă vântul tâmple-mi sărută,

pe mine mie azi mă dăruiesc.

Se-ntamplă rar când clipa e tardivă

să pot zâmbi cu sufletu-mplinit,

cuprins de-această stare emotivă

în care vechi speranţe-au…

 vis rătăcind

 la hotarul

 cuvintelor

 nemărginire

 aşternută

 pe zidul

 tăcerii

 eu, pagina albă

 pe care literele 

 au culoarea

 răbdării

 scriu întristarea

 în veşnica rugăciune

 a ochilor,

 îngheţ în absenţe

 secundele

 separatelor ţărmuri, 

 pulberea stelelor

 oglndindu-se în paşii

 picurilor de ploaie,

 sărutul clipelor

 aşternut

 pe ninsoarea

 florilor de…

ţi-aş fi putut dărui cuvintele

aşteptate

în fiecare dimineaţă

să mă scald în fântânile

 ochilor tăi

să râd și să plâng

sărutându-te  până la rădăcini

aș fi putut să te mângâi

 pe fiecare amintire

lacrimă

vis

să te învelesc

cu liniştea lunii

mi-aş fi dorit

 să te sculptez

cu mâinile goale

din toate pietrele

să te crucific…

Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de şomaj,

Mi-alungă tumultoasa dorinţă din palat,

Rezist, am pieptul tare şi-o doză de curaj:

Mai urc pe trepte, încă, spre gândul ne-mpăcat.

Să nu îmi spui că toamna e frunza în picaj!

Am să te ţin departe, am nasul ofensat,

Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de şomaj,

Mi-alungă tumultoasa dorinţă din palat.

Ca greierii mă tângui şi cad pe sub sondaj

Când pierd un an pe tuşă, cu zborul…

                      Mi-am privit

                      adânc căuşul palmelor

                      şi mi-am văzut

                      viitorul pierdut în… trecut.

în albe riduri miez

zăvor de gând

cel de-a te privi cu alți ochi

decât cei furați cândva de…

Am mușcat într- o zi

Din visul iubitei

Cu poftă

Ca un lup flămând

În oglindă luna- vârcolac fluiera

Balada înstrăinării

Sângerând visul

Mă lăsa să- l devorez…

Pe galantar

La ofertă apoi

Speranțe deșarte

Cât te-am hulit, o Doamne,-n tinereţe

Am spus de atâtea ori că nu exişti

Smintit, cu vorbe grele, îndrăzneţe

Am răstignit atâtea mii de Chrişti…

precis ești mentorul care desface

toate nodurile inimoase

în mijlocul francheții

o să trec printre ele…

Nu mă pot concentra, nu iese nimic,

gândurile sunt franjuri făcute

şi oricât m-aş strădui să compensez

cu vreo amintire recentă, e jale

până şi lacrimile sunt cu susu-n jos

genele sunt desperecheate iar pleoapele

sunt lenjerii cu viaţă peste irişi

praful imginilor fără contur orbesc

doritorii de fotografii

cu blitul ochilor,

nefireşti îmi par şi icoanele prinse-n perete,

toate mă privesc de parcă-aş fi ucis

sărutul prin…

Demult

infășuram cuvinte

pe un colț de batistă

în ochii tăi numărând sclipiri de aisberg

sculptate din stele căzute.

Pe șoapte străine

am clădit un carusel

tipar sărăcit de nevoi

penelul  întors în seva rădăcinii amare

presăra pietre în drum

sfărâmând clipe.

Păianjeniș ascuns

în aura blândă a frunții naive

urmele reci  rareori se pot șterge.

Și totuși,

azi nu mai…

De prea multă vreme ne curge cianură prin vene

Şi inima ni se zbate prinsă-n laţuri gordiene

Aruncată e-ntr-o cuşcă, injectată cu morfină,

Iar hingheri damnaţi râd şi strigă “Veniţi de luaţi lumină!”

Ne mor azi copiii sfâşiaţi de fiare, boli şi maşini

De dor de părinţii ce-s duşi cu anii slugi printre străini

Bătrânii flămânzi caută de muncă, schilozi şi cocârjaţi

Uitaţi de poştaş, sperând să fie eutanasiaţi

Bolnavii…

Cu mâinile întinse a chemare

Peste nisipul zilelor, încet,

Un rug îmi arde clipele târzii

Tânjind în fiecare sfârşit un început

De timpul tău trecând în timpul meu

Că-i prea târziu să mă mai nasc o dată

În ochii însă fără tine, ce mă vrea.

Acoperind lumina mea albastră

De necuprins în marele contur

Sub urma ce te duce şi mă doare

La primul loc de-ntoarcere-n destin.

 …

Nitoașcă

nu participa

la necazul cătunului

nici să-l rogi cu-njurături…

nici nu mai suntem

deşi

părem a fi



doar spectatori am rămas

în propria idilă

clasică zici

futuristă gândesc



ne împletim degetele

pe taste diferite

sărutul l-am stilizat photoshop

pe un bulevard online

des circulat



ne povestim la o cafea…

Dacă aş încerca, să-l definesc,

In fragila-i alcătuire pământeană

Poetul este degetul ceresc

Pe…

dar nu mă pot abține

mâinile caută minunea într-un fel tremurat

asta precum o paranteză la altă paranteză

oricât de mult s-au…

Mi-au obosit, iubito, picioarele-n umblări

Căci depărtarea arde-n ochii mei târzii

Cu gesturile goale ţintind spre nicăieri,

                                            Aşteaptă-mă să vin.

În gându-mi, iubito, plec în zbor spre tine,

Am să înalţ chemarea prin care să te cer,

Să te-ntorci pe ţărmul pătruns adânc în mine

                                             Înger din…