Despărţire

[MARIUS IULIAN ZINCA]

           

 

Mi-au obosit, iubito, picioarele-n umblări

Căci depărtarea arde-n ochii mei târzii

Cu gesturile goale ţintind spre nicăieri,

                                            Aşteaptă-mă să vin.

 

În gându-mi, iubito, plec în zbor spre tine,

Am să înalţ chemarea prin care să te cer,

Să te-ntorci pe ţărmul pătruns adânc în mine

                                             Înger din cer.

 

Să te găsesc, iubito, la drum adânc de şoapte

Când spinul cere vamă parfumului de nalbă,

E visul din tabloul sculptat în miez de noapte

                                              Din suflet ferecată.

                                 

 --------------------------------------------------

 

Lacrimi, iubito, îmi curg pe chipul ăst de lut

Căci asta-i cea din urmă a noastră noapte,

Mi-e sufletul pustiu şi gol, şi-ascunsă

                                             Ai fugit departe.

[MARIUS IULIAN ZINCA]

am inteles si vazut si eu si de prin 98' n-am mai trecut prin clasic, cum am spus alta data, a fost ca un pariu cu un poet ca eu nu pot scrie in vers clasic, am demonstrat... intr-un fel sau altul si am mers mai departe pe drumul meu, multumesc mult Vasilisia, o seara minunata, Marius

[Vasilisia Lazăr]

Mai bine vers alb.

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc Da Coza, o seara frumoasa, Marius

[Ion Lazăr da Coza]

Prea multe defecte pentru a fi evidențiate.

Dar, ca orice creator, știi că există coșul de gunoi/reciclare.

da Coza

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc mult Sofy, chiar este o poezie adolescentina de prin 93' sau 94'(nu mai stiu exact), iar repetitia era forma mea de... intarire, o zi asa cum ti-o doresti, Marius

[Sofia Sincă]

În vers clasic, dar nu prea reuşit în ceea ce priveşte rima, o poezie frumosă, adolescentină. Să-ţi spun drept mie nu-mi place că se repetă, iubito, în fiecare strofă... e atât de comun, atât de uzitat acest cuvânt încât parcă şi-a pierdut valoare. Însă asta este doar părerea mea.

Am citit cu plăcere, Sofy!