Dă-mi din gândurile tale răsfăţarea de-altădată

și presară-mi în cuvinte al cireşilor parfum

retrăind din nou plăcerea clipelor ce niciodată

n-au dorit s-ascundă anii in al timpului album.

Prin livezi e primăvară şi cireşii sunt în floare

fluturii cunoscuţi nouă întregesc acest tablou

și-n văzduhul unde păsări se avântă către soare

regăsim purtat pe aripi al dorinţelor ecou.

A venit din nou iubirea lângă lacrimile noastre…

Primește-mă iubito și dă viață

cum dai parfum la floarea de cais,

trăiește-mă cu roua-n dimineață

și-nlatură tristețea de prin vis.

Iubește-mă de parcă-aș fi iubire

găsită-n colț de suflet părăsit,

sărută-mă și pune tresărire

în pleoapele ce sincer au clipit.

Strânge-mbrățișările din noapte

și pune-le-n sertarul unui gând

flori de cais și nerostite șoapte

să fie dor, să nu știi până când.

Rămâi…

e vremea plecării

pentru că tu ești frumoasă

mi-am ridicat încă o dată brațul

așteptând un semn că e vremea plecării

nu am nimic cu tine tristețe

nici ce…

E ceva, dar nu ştiu ce-i,

În şoşonul lui Andrei.

Se agită-aşa de tare,

Că şoşonul parcă sare.

Lucru nemaipomenit,

Scoate şi un chiţăit!

Se apropie feciorul,

Să îl ia ... cu binişorul.

Vine-ndată lângă el

Şi drăguţul de Tomel,

Ce-i un motănel pufos,

Şi-l miroase tacticos.

Parcă e cuprins de frică,

Părul tot i se ridică

Şi-i aşa de încordat,

Zici că-i…

(poezie pentru copii)

La streaşina casei mele,

două suave rândunele

ciripesc pe limba lor,

cum să-şi facă cuibuşor.

Si, uite aşa cu fân uscat,

lut şi apă dintr-un lac,

de cu zori şi până-n seară

rostuiesc de se omoară.

Alta vine, alta pleacă,

parcă vor ca să se-ntreacă,

mi se rupe inima

când le văd muncind aşa.

Doar motanul meu viclean

le priveşte de la geam,

şi cum lenea-i coană mare

nimic n-o să-i…

Aud cum plânge piatra căzută de pe stâncă

în ape fără maluri ce curg spre nicăieri,

cum rătăcește gândul ce tâmpla îl aruncă

prin crengile-nflorite din alte primăveri.

Aud un zbor de păsări la margine de zare

și foșnetul de aripi ce clipele-mi lovesc

sunt toate fără tine o simplă întâmplare

că pașii ce mă poartă pe tine te-nsoțesc.

Îmi caut neputința prin visurile noastre

și las îmbrățișarea să putrezească-n mine …

miss aysun de iarbă crudă

de după finul defensor,

când luna-și dă pe ten cu pudră

și-apoi se scurge pe bosfor

din ghemul de lumină calpă

se descâlcesc adânci poteci,

tu stinge-ți fricile și calcă

la mine-n zâmbet să…

Ce zici bre , acolo ?

Te pui cu masculii tineri?

Taci şi inghite-le stereotipurile,

înjurăturile şi toate cuvintele prescurtate.

Te pui cu masculii tineri?

Tu nu-ţi vezi degetul cum tremură pe tastatură,

ei o au sânge.

Habar nu ai cu ce se mănâncă o pagină de facebook,

s-a dus vremea ta bătrâne trăgător,

când scriai scrisori de dragoste iubitei

iar aşteptarea ţi se părea o veşnicie,

s-au dus săruturile dulci de sub salcia…

După cum şi alţii zic,

Melcul este un voinic!

Pe copaci, în miez de vară,

Casa el în spate-şi cară.

Nu se-ndură să o lase

Undeva cu alte case

Şi o ia cu el oriunde.

Oare ce comori ascunde?

Cred că are vreun secret,

De tot merge-aşa încet.

Poate că-i vreun împărat

Printr-o vrajă transformat!

Dacă este desfăcută

Vraja ce i-a fost făcută,

Melcul poate să…

Deschisă-i fereastra s-aud cum pe umbre

lovesc cadențat ai ploilor stropi

și toate din jur sunt triste și sumbre

dorind printre gânduri adânc să le-ngropi.

Năvalnic brăzdează prin suflet un plug

rupând rădăcina din care-ai crescut

pe buzele mele se-aprinde un rug

în flăcări de ploaie sunt numai trecut.

Mă plouă prin șoapte, în viață mă plouă

furtuni se-mpletesc în tot ce mă doare

pe rama oglinzii un bulgăr de rouă…

ieri un fid şi cu o fidă

ghemuiţi sub o firidă

chicotind pe-un singur glas

şi-au jurat credinţă-un ceas

când i-a auzit vecinu'

care tocmai făcea plinu'

de tomate şi de toamne

s-a crucit la Doamne-Doamne

ce e aia fid şi fidă

nu cumva e vreo floridă

care-nvârte-o farfurie

tot spre soare să mai fie?

nu un fid lângă o fidă

nu-i nici floare nici omidă

e un fel de ghem culoare

care numa-n toamnă-apare

pe…

mă agăț de câte-o vorbă

australă care-nghite,

cu un plisc avid de corbă,

unghiurile ascuțite

și cu margini șlefuite,

pusă-n sunet de teorbă,

prin amieze infinite

trece ca un cal de…

E multă liniște acum în jurul meu

deasupra zării corbii se rotesc

înfometați de viața altora mereu

când drumul prin iluzii nu-l găsesc.

Chiar de-aș țipa sub aripile-ntinse

nu mai e loc pentru nimic acum

păreri de rău în fulgii lor sunt prinse

și cad cu umbra viselor pe drum.

Nu ești mereu să-mi definești iubirea,

s-o sfarmi în strălucirea din priviri,

să semeni printre lacrimi fericirea

vorbindu-le la corbi…

Ţopăie un greieraş

Prin verdeaţă, pe imaş.

O furnică îl întreabă:

-Frate, nu ai nicio treabă?

Te-ai lăsat şi de cântat?

Greierele, afectat,

Îi răspunde într-o doară:

-Voi cânta, dar mai pe  

                                 seară,

Iar cămara mea nu-i mare

Să tot strâng în ea  

                           mâncare!                         

-Şi, atunci, de ce mai…

palpez
respiraţia ierbii
umplu ochii de linişte
atât cât tu
să-mi poţi
simţi  pulsul

tălpile prind rădăcini adânci
în ciobul lutos
pompând seva de viaţă
în venele copacului
care se-nalţă maiestos
printre oasele pieptului

mâinile tale leagăn
prinse de ramul trunchiului 
balansează
dincolo de sclipirea stelelor

am dărâmat
casa părintească
făcută din pământ amestecat
cu paie şi lacrimi
fiecare bulgăr desprins
purta amprenta mâinilor tatălui meu
amintirile strânse în inimă
s-au prăbuşit odată cu pereţii
care mi-au adăpostit copilăria
idealurile
cântul
prima dragoste
miroase a pământ
şi ulei din candela mamei
imi arde mocnit
în ruina din suflet

Munţi de nori s-au tot ivit

Şi cu stele s-au hrănit.

Cerul s-a întunecat.

Doamna Lună a aflat

Şi, cu o baghetă lungă

Grabnic norii îi alungă.

Ei fug speriaţi, îndată.

Bolta iar e înstelată.

Dintre stele, câte una

Tot mai tremură întruna,

Temătoare să nu vină

Mâncătorii de lumină.

Însă Luna le şopteşte:

Dacă unul îndrăzneşte

Astă noapte să…

Îmbătrânesc, iubito, și clipa tot mai trece

asemeni unui râu pierdut pe lângă stânci,

iar ploaia mea de stele e astăzi tot mai rece

când vise și suspine în șoaptă mi le culci.

E-o vreme-nșelatoare ce curge peste umeri

făcându-i să se-ncline în geamăt de furtuni

și te-aș ruga în gând, tăcerile să-mi numeri

cu fluturii ce vin din lacrimi să-i aduni.

Pe pleoape tremurânde se simte-o nostalgie

de când se pierd în noi cuvinte…

Ionel Mony Constantin, „În oglindă” (parodii), la Odobești, luni, 15 octombrie ora 12

Profesorul Ionel Mony Constantin revine la Zilele Culturii Odobeștene cu volumul de poeme „În oglindă” (Parodii), apărut de câteva zile la Editura Salonul literar din Orașul Viilor Domnești. După succesul volumului de rondeluri ”Inefabila tranziție” (Cuvânt înainte de prof. Ioan Dumitru…

Valurile vieții

Uneori,

ne dor umerii de apăsarea timpului,

privirea, de căutatul răsăritului,

ochii, de clătitul cu lacrimi

și sufletul de povara oftatului!