Singurătatea mea distinsă

[Trandafirul]

E multă liniște acum în jurul meu
deasupra zării corbii se rotesc
înfometați de viața altora mereu
când drumul prin iluzii nu-l găsesc.

Chiar de-aș țipa sub aripile-ntinse
nu mai e loc pentru nimic acum
păreri de rău în fulgii lor sunt prinse
și cad cu umbra viselor pe drum.

Nu ești mereu să-mi definești iubirea,
s-o sfarmi în strălucirea din priviri,
să semeni printre lacrimi fericirea
vorbindu-le la corbi de nemuriri.

E liniște-n singurătatea mea distinsă
unde suspinele-nfloresc ca un păcat
azi mă străbat fiori și este prinsă,
de suflet o minune ce te-a sărutat.

Destinul meu e locuit de orbi
hrăniți întâmplător cu vise vechi
păstrate-n gingășia ochilor de corbi,
ce se rotesc în zboruri neperechi.

[Ion Lazăr da Coza]

Păcat de atâtea minusuri, la care mai adaug repetiția unor cuvinte.

da Coza

[Valeria Merca]

Cu o revenire pe text, ar ieși o poezie reușită. Atenție și la rimele facile: iubirea - fericirea. Dna Veronica are dreptate: vorbindu-le la corbi nu este corect/ literar. Măsura versurilor s-a schimbat în s3, v1, în s4, v1, v2 și v4 și în s5, v3.

Dar am citit cu interes și plăcere.

[Trandafirul]

Domnule Suchoverschi vă mulțumesc pentru apreciere!

[Trandafirul]

Mulțumesc Sofi pentru încredere!

[Suchoverschi Gheorghe]

Dacă s-ar lucra puţin la ritm ar fi o poezie reuşită. Mi-a plăcut chiar şi aşa.

[Sofia Sincă]

Sunt sintagme deficitare și ritm sărit. Dar s-a legat Veronica de ele, așa că doar subscriu.

În rest, versuri marca, Trandafirul.

Sofi

[Trandafirul]

E suficient Mihaela!

[Mihaela Suciu]

Trandafirule, eu nu fac nimic, dar ca muiere - comentez! :)

[Trandafirul]

Mihaela îți mulțumesc pentru tot ce faci

[Trandafirul]

Mulțumesc Veronica pentru trecere!