O altă noapte grea, îndoliată, 

Căci stelele demult nu mai apar;

Le caut astăzi iar, dar e-n zadar

Și bolta tremură, neconsolată. 

. 

Nu-i ordine și nici nu e hotar, 

Cupola plânge gri, rarefiată, 

Iar clipele se scurg spre niciodată,

Către-un destin absurd și solitar. 

. 

Privesc cu indecizie în mine

Și, disperată,-ncerc să mă mai mint, 

Cât rațiunea încă nu revine.

. 

Nu-i fum ce piere-aiurea,…

ești atât de frumoasă 

iubito

cu părul tău lung 

învelind un mister

zidul chinezesc 

te privește cu ură 

își macină argila și nisipul și piatra 

de…

Voi plopi cu seve de argint 

și suflete de vânt, de cer înalt, 

mă-nfiorați frunzișuri răsfirând prin plete-mi rebele;

Prin degete seducător…

poveștile timpului citite din anale,

au creat în mine un curaj nelumesc,

azi destram cu el zbuciumări carnale,

pentru tot ce simt cerului mulțumesc.

tăcerea mi se pare piatră filosofală,

se odihnește vântul la umbra ei,

iubirea de viață mă poartă spre fală,

elixirul nemuririi l-am furat de la zei.

nerăbdător condeiul mă pune la treabă,

cuvinte luminoase în jurnal să înșir,

slujesc lumea și cerul ca o roabă,

iertată de păcate…

La trăsura gândului

am înhămat cai verzi

şi dincolo de cuvinte

am trecut prin pereți,

evadând din lumea cuminte,

aruncând unii în alții

cu frânturi de comete rebele;

tot căutându-le le-am pierdut de tot,

tot răsucindu-le de pe-o parte pe alta

le-am tocit, le-am stricat,

dar mai ales le-am furat

cuvintelor

frumusețea dintâi,

așa că fugim de ele,

urâte cum sunt acum,

dezbrăcate de sens,

aruncate în praful dens

al unui…

În prag de vis, cu dorul călător,

te mai zăresc trecând câteodată

prin  amintirile ce vin în zbor

pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

Ajunge frigul pe un vânt tăios,

tu pleci cu trenul rătăcit în…

aș vrea să spun peste ani că scrisul a însemnat

o pedeapsă

un consum pentru care nervii

nu au fost pregătiți să-și devoreze sinapsele

așa cum o lupoiacă își mănâncă puii

 

din lipsa apei



greu îmi imaginez ploaia

semnul acceptat și de ingineri pentru abundență

am făcut un altar în dreptul ferestrei

să-i pot vedea și pe dumnezeu și pe diavol

 

în timpul acesta mi-a părut rău și-am iubit dulcele

așa cum popoarele migratoare au devenit…

Inocența aceea a lui atinsese cote astrale.

Îi comanda, stereotip, vântului,

să-și închidă aripile, soarelui să se

rușineze de strălucirea sa,

iar propriei umbre

să nu-l mai plictisească pe înserat.

El, ca un faraon, își trecea în revistă victimele,

cu un zâmbet serafic dar dominator,

aproape de insolență.

Inocența mea, în schimb, încă scurma în pământ 

după o îmbrățișare sau, măcar, un biet surâs.

Eram…

Nu văd, să ai cumva talent,

Dar văd tupeul insolent,

Văd versul tău fără pigment

Ce-ți curge frust... și purulent...

Îți văd acutele sfidări

Și cum alergi spre validări,

În disperate nerăbdări,

Dar ai scăpări!

Și-n maratonul iminent

Văd cum îl pupi intermitent…

visez acum o lume cu super eroi,

să vindece răni, suferințe, dezastre,

pământul precum cerul să n- aibă nevoi,

nici naufragii pe oceane albastre.

să fie fericirea ca o pădure deasă,

simfonia izvoarelor înalt să răsune,

belșugul să ajungă în fiecare casă,

oameni frumoși, veseli să se adune.

drumuri de lumină să se înmulțească,

în fiecare pustiu să răsară o oază,

roadele iubirii în inimi să sporească,

nimeni să nu…

nu este o corabie

vântul

sfâşie pânze din mâini,

un nu-ne-mai-întoarcem flutură

capul de mort,

orizontul -

val nesfârşit ce ascunde

straturi de smog;

nici măcar ceaţă,

iubito,

un apus cu gânduri știute numai de noi

coboară prudent între lumi...



ploaia ne face urâți,

păstrăm deoparte din somnul furtunii,

greutatea&frigul întârzie

barca 

femeia mea de gânduri -

noaptea

spintecă…

Aspră ca rubinu-i toamna care-ncepe

Plouă cu hrisoave aduse de vânt.

Doar zeița muză, blânda Euterpe

Poate sa-i închine versuri ca descânt.

Vine iute-n valuri, nu se mai oprește

Plouă cu suspine de se rupe cerul,

Nici când suflă vântul nu încetinește

Și în duritate, vrea să-nvingă fierul.

E mai rea iùbirea care pleaca-n toamnă,

Nu se uită-n urmă, a tăiat respirul,

Chiar de-i ești dublură, asta te…

Vântul bate, crengi încurcă, 

Nu sunt strune de vioară;

În văzduh, ca la poruncă, 

Fâlfâie subit o cioară. 

. 

Croncănitu-i scurt îmi trece

Prin auz ca un fior;

Vremea încă nu e rece, 

Dar aspectul e minor...

. 

Ziua scade, noaptea crește –

Se cunoaște poezia;

Dorm mai mult, dar îmi sporește 

Iarăși claustrofobia. 

. 

Soarele blazat oferă 

Niște raze într-o…

femeia aceea

care tot țese

pânza unei cămăși

pe care nu o va îmbrăca

niciodată

vreun bărbat

acea penelopă

la care nu se va mai întoarce

un ulise rătăcit

femeia în sufletul căreia

s-a strecurat viclean toamna

așa cum se furișează hingherii

pe lângă câinii comunitari

femeia cu zâmbet

de floare rănită

care se îndrăgostește

din când în când

doar în speranța

că va…

au modelat artiștii
iubitule
ce nu ne-am spus
și acum lucrează
să scoată
inima
din coaja de castană

pământul e plat

înainte era rotund

dar lumea e într-o continuă mișcare

azi soarele răsare de la est

dar în oglindă în 

harta lui Piri Reis

Antarctica nu e acoperită de…

Cei mulți mă numesc vrăjitoare

și de mine speriați se feresc,

am fost cândva ruptă din soare

mlădioasă, cu chip îngeresc,

voi știți că sunt vindecătoare

și cu drag să-nnoptați vă primesc

în căscioara mea nu prea mare,

unde turte gustoase dospesc,

de grinzi atârnă plante de leac

și usturoi, strigoi să gonesc

mai întâi vă poftesc în cerdac,

m-am dezobișnuit să vorbesc

hai, să beți ceaiul de sunătoare,

motanul meu ei zic că e…

Mângâie-mi buza, petală a gurii,

Privește-i belșugul lucirii de jar!

Răsfrânge-o ușor și primește-o ca dar,

Ca recele ploii în timpul căldurii.



Lasă-ți răsuflul în colțul curburii

Să-i simt lunecarea, o clipă măcar.

Mângâie-mi buza, petală a gurii,

Privește-i belșugul lucirii de jar!



Să-învie nectar în miez, prăjiturii,

Degustă-i dulceața…