vineri, prima zi din septembrie

o zi obișnuită în care oamenii nu cred în

paradoxul materiei și al spiritului

când ploaia întoarce

la capătul zilei

aud voci pe care nu le înțelegeam până atunci

omizi cu gânduri umane mă ating pe umăr

lasă-ne să ghicim

ești prima dată în parc

mi te imaginez udă

într-o pătură din primul război mondial

obișnuiți cu vesela din tablă

cu gustul de aluminiu…

Se-ntoarce timpul de pe unde zburdă

Și ceasul se învârte, cumva, antiorar

Pisicile și câinii, ca o babă surdă,

Cântă când fac un ou într-un cuibar.

Poneiul meu se duce în grădină 

Și ronțăie grăbit  salată și mărar.

E cald sau rece dar nu am vreo  vină

Că florile-mi dansează pe trotuar.

Doar pendula se-agită regulat

Și iar se schimbă orologiul seara,

La capul baldachinului sculptat

Trei…

Pe când își dezbracă veșmântul,

Îl spulberă vântu-n rafale

Și ea, atingând lin pământul,

Dansează cu tălpile goale.

Copacii, făcând plecăciune,

Ofrande-i aduc la picioare

Și-admiră frumoasa minune,

Privind cu extaz și candoare.

Covorul de frunze foșnește,

Când calcă pe el scumpa doamnă,

Iar sunetul lui însoțește,

Spectacolul zilei de toamnă.

Șăgalnic, dansează pe stradă,

În ritmul de muzică lentă,…

coborai dintr-un trecut îndepărtat

o existență în care ne-am iubit

și-n care îți născusem cei mai grozavi fii

nu știu care dintre noi a murit primul

m-ai regăsit la fel de frumoasă

poate mai înțeleaptă cu câteva ere

în care te așteptasem

printre vântoase năucitoare

rătăcind

între moarte și viață

am ridicat mâinile spre cer

erau aspre de întrebări

nu voi putea muri vreodată…

Doamne, fă să plouă peste tot pământul

rod să îmi aducă din prea plinu-i sfântul

și nu-mi lua în seamă azi vreo rugăciune,

n-am un mort în suflet, am o legiune…

ca un dor de-acasă plămădit cu teamă

despre care nu știu când, de ce te cheamă,

ca să mă petreacă și nimic să-mi ceară

aripile calde galbene de ceară…

nu tu zeu sau idol ce-ar putea preface

haina mea de piele într-o carapace,

să nu simt puterea,…

Când în dunga verii, toamna își deschide larg buchetul

arșițelor de departe, stinse-acum sau domolite,

Și-mi aduce toată poama ce păstrează-n ea secretul

sorilor născuți în vremea zeilor din stalactite,

Eu mă duc printre coline să dau cerul la o parte,

și să-i fac culcuș de iarnă, pentru-a nu știu câta oară,

să respir din nou cu luna, ce-mi șoptește-așa, de-o parte,

că trec pragul tinereții cu pas mic și într-o…

boabă de strugure

plină de sâmburi 

e viața aceasta 

necoaptă 

arcă șireată 

pe valul pierdut

printre zdrențe de miere

și zaț…

Toamnă, cu ochii în lacrimi

Mă simt pierdut

Pământ, reavăn de patimi

Anii au trecut.



Vânt, cu albe tâmple

Am strâns seva vieții

În cupe și temple

Efemere în amurgul dimineții.



Frunze, de iubire dezbrăcate

În vârtejuri sufocate tună

Suntem soră, frate, amintire

Într-o carte fără file ce răsună.



Copilărie, întinde-mi o mână

prin ploile toamnei privesc în trecut

Să aprind în noi sfânta lumină

Ce s-a…

surâs perlat acoperit

de brumă

în toamna-mpestriţată

de culori

mă uit prin geam cum la un semn

se-adună

şi curg în râuri stoluri

de cocori.

poem de ploaie suspinând

se scurge

te-mbrăţişez c-un rând de nopţi

polare

noian de frunze pe la geamuri

strânge

hoinarul vânt sosit din

altă zare.

perdeaua tremură ca-n orice

toamnă

pastel de gri mereu…

mă izbește mirosul de vin

ieftin

cineva strigă butelii franco domiciliu și mama intră

în panică

dacă apucă să plece o lună va găti la ceaun



mirosim a cărbuni



atunci când îți scoți ciorapii urmăresc albul de gelatină al pielii

deasupra genunchilor

presimt că trebuie să trecem peste vreo cumpănă

reală sau închipuită

de lumea asta în care ne-ar plăcea să fim numai noi și

motivele care ne fac furioși



potrivit unor izvoare visul…

Mi-e frig.

Un frig de parcă l-aș fi 

desenat cu tuș negru

când îmi număram inelele

de sub scoarță.

Primele erau albe, luminoase, zvelte.

Ultimele ?

Zbârcite și fără încheiere.

Mai am. Timp.

Am timp să-mi observ și rădăcinile,

dacă mai sunt bine înfipte în pământ.

Am timp chiar să socotesc 

câte planete am atins 

cu degetele înfrunzite.

Câte sunt cele cărora

le-am schimbat…

Te uită, dragul meu, cum toamna vine

Și sângerează-n mine un oftat!

Mi-atât de dor de gustul tău, uitat

Pe bobul cald al buzei mele pline!



Îmi urlă gândul, azi, a dezmierdat,

Cum fierbe dor de musturi în ciorchine,

Să-i curgă-adânc, paharului, rubine.

Așa te-aș vrea. În brațe-mi cufundat,



Să lași în ochii mei lumini căprui,

Ca fremătânde străluciri de soare.

Pe-o strună-a vântului turbat să sui,…