Îmi cântă toamna în amurg

prin dunga frunzei coapte,

din cer albastru,

nori de plumb,

lacrimi se scurg peste gând,

arcuite în unde,

șoptite vise cu triluri pierdute.

Ne strângem frenetic

cu brațe de foc încolăcit

pe conștiință

și neștiința răbdării,

așteptând să trecem marea,

ne ștergem buzele de gustul sării,

mirosim nuanțe de plăcere

cu durerea timpului trecut

aruncăm iluziile în…

Ce anotimp ne-a-mbătrânit devreme

uitând să-şi cheme frunzele-napoi,

de parcă mugurii ar înflori-n blesteme

şi-ar presăra uşor parfumul peste noi.

Din câţi copaci cu rădăcina smulsă

aievea se desprind părerile de rău,

şi-n care dintre peşteri de soare nepătrunsă

s-a rătăcit de-o viaţă al gândului ecou.

Ce anotimp sălbatic strivit de veşnicie

s-a agăţat de suflet ca fulgerul de nor,

când totul s-a pierdut în puf de…

nu ţi-aş simţi răsuflarea. te-aș face vitrină. strălucitoare pe bulevard.

aş rămâne opac. ţi-aş spune că sunt fericit. te-aş minţi şi nu mi-aş ierta-o.

ţi-aş spune că sunt pustiit. n-ai înţelege fără săruturi. nimic.

alerg doar cu tine. în suflet. printre crucile numelui meu. despuiat de cuvintele toate.

trecuturi flămânde. mereu.

adormită rămâi în visele mele. primite în dar .…

amintiri fugare

cad alte frunze, alte păsări zboară,

cum mai zburau la noi odinioară,

vin alte toamne cu aceleaşi nume,

dar noi trăim de-acum în altă lume.

dimineţile mocnesc singurătate,

şi toamna trece rece prin cetate,…

stă pe limbă să-şi plouă cuvintele pe  hârtie. Încă

nu şi-a scos din tolba tunetelor, fulgerul să împrăştie

albastrul stropilor din soare

pe caldarâmul roşu

al trupului

pe care cu tălpile aripilor,

să prindă aer, aleargă sufletul.     

s-a normat fericirea cotidiană

nu este demo decât porţionat

nici nu o mai recunoşti/feribot de lux/

cu unghiile înfipte în perimetrul arondat

tatuează-ţi palmele cu vectori

jucând partida până la remiză

înfige tacul în magma zilei

ca pe un stent în inima

ce tremură la microscop

roasă de lumină/şapte ani în tibet/

gustul fericirii sărat

atrage pescăruşii lui cehov

pianul îţi numără nota de…

Tavanul mi-ascunde privirea în albul murdar 

tăcerea pereţilor mă înspăimântă 

întunericul nopţii ce trece ca o…

plutești morgană goală. cu zâmbetul lunatic îmi cauți risipirea.
te furișezi în vise.mă smulgi din liniștea amară. eu somnabul eretic te bâjbâi în căderi.
pe străzile din ceruri. prin cele din infern.
mă leagă albicioșii în camere de vată. seringi cât universul mă storc ca pe lămâi.
plutești morgană goală. cu sufletul pe jos . îmi cauți nemurirea. te vreau ca pe cristos.

plutești 
morgană
goală

Emotie de toamnă                                         Emoţie de doamnă

                   Nichita Stănescu                                                                                        Ionel Mony Constantin

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,            Ai venit la mine azi doamnă, să-mi spui că vei candida,…

prin aer şi nu-l am. Mă sufoc, înec

şi-l lepăd. E înecăcios când e curat,

fără tine,

fără albastrul din sufletul meu. Doar

pete de roşu-gălbui

îmi adulmecă paşii covoiaţi de dor

îngenuncheat de ochii ca un catâr ce vrea

să te privească

în oglinda apei-  

cerul.     

Să mă aştepţi când soarele apune

pe pajiştea privirilor de ieri,

din depărtarea clipei să te-adune

dorinţa strecurată în plăceri.

Să-ţi tremure o pasăre pe frunte

cu zborul rătăcit la tine-n păr,

să mă renaşti din visele mărunte

la margine de gând şi adevăr.

Eu îmi doresc iubirea să rămână

pe soclul veşniciei dintre noi,

cât nu există nimeni să ne spună

în care săptămână suntem doi.

Să mă aştepţi, iubito, ca-n…

din ce în ce mai plictisiţi de drum

pe caldarâmul neputinţei nu cresc macii

acidul vremii

fermentează chipuri de oameni

în butoaie de ceară…

sângele lup nu mai face regula

sângele oaie judecă din câmpiile elizee iarba îndoită

de umbra goală

și ea

în viitorul acesta vărsat peste o tarabă cu verdețuri

ieftine

mi-e frică să mor

să…

Nu pot să-ţi mai vorbesc

cum îţi vorbeam atunci

când păsările luminii vibrau

în serile cu ochi de chihlimbar

învăţ tăcerile albe 

cu gândul   îmbracat

în dorul de tine

ţărână călcată de corbi

se…

La ce-ai rămâne?! Poţi să pleci.
Mocneşti în vatră, vlagă  n-ai,
Căldură niciun strop nu dai,
Arar mai pâlpâi, te petreci.

Dai buzna-n vis; prin faţă-mi treci
Ai chip străin, eşti fără grai;
La ce-ai rămâne?! Poţi să pleci.
Mocneşti în vatră, vlagă n-ai.

Chiar lirei lui Orfeu să-ncerci,
De urme  nu ai cum să-i dai
Şi câte planuri îţi făceai,
Pierdut amor  cu ochii reci!
La ce-ai rămâne?! Poţi să pleci.

paza bună trece primejdia mea

pune-ţi carapace

pune-ţi ceva

protector

sunt o prezenţă malefică

un jettatore

hrănit de dragoste

dar mai lasă-mă să te văd o secundă

cu ochii deschişi

în interior

nimic să nu te ascundă

nici frunza

adusă uşor

din vremea când

dragostea

nu…

în peştera aceea monodeistă

lilieci sculptau irişi de piatră

întinzând aripile văduve de lumină

inima ta număra prăpăstii sterpe

se bâlbâia în adoraţii cinefile

aşezată în semiobscuritatea mea imundă

a stat pe loc. Doar timpul meu a zburat prin gânduri

peste toate clipele de roşu netrăite. Îl aştept acum

să aşeze şevaletul şi cu pensula-n mână

să pictez albastrul sufletului,

să mă bucur de florile din soare şi stropii din cer

căzuţi înlăuntrul meu

să-mi inunde ochii cu drumul aşternut

în privire.   

Domnule, dacă astăzi mă asculţi

stai aşezat pe-o piatră fără grai,

să-ţi pot citi în stele şi să uiţi

când ochii-ţi lăcrimau şi tresăreai.

Priveşte-mă sunt trecătorul vechi

ce tu l-ai rătăcit pe-al vieţii mal,

fără să ştii că suflete perechi

se reunesc în larg cu fiecare val.

Domnule, dacă multe nu mai sunt

cum tu le-ai cunoscut în primăveri,

alungă depărtarea din cuvânt

să poţi afla ce mâine ai să-mi…