Am obosit 

să scoți din mine rând pe rând 

toți îngerii,

toate umbrele

să-ți îngropi la călcâiul meu 

ultima fărămă de toamnă.

e atâta liniște,

dincolo de mine

și-au strâns cocorii cuibul,

un pictor…

Cântă, pescarule de inimi,

pe arhipelagul notelor înalte

s-a dat startul albastru,

cheia e la tine,…

O rodea

recunoștea chiar ea

că atâta armonie-n casa socrilor…

Amurgul ne îmbie

cu o licoare sângerie

să bem, până ne-neacă

valul mătăsos

vom fi doi morţi, frumoşi şi tineri

pe-o plajă albă - soare si nisip-

cuminţi, vom aştepta

să prindem rădăcini

din rădăcini,

vor creaşte lujeri verzi, puţin săraţi,

nerăbdători

să poarte flori şi să hrănească

albinele luminii

şi fluturi zâmbitori

poate va creşte şi-o fântână

cu apă vie, pentru

doi…

îmi cerne toamna lacrima fierbinte

ce a rămas în urma ploilor din vară

covor așterne jucăuș 

din irișii rămași ascunși

un verde crud 

se-așează pe o geană

iar galbenul mă înconjoară

sărută bolta înstelată 

de bruma 

ochiului pustiu

îmi cerne toamna dorul greu 

ce-apasă coapsa argintată

și sânu-i mugur 

ce-a desprins 

sărutul 

lunii peste…

Mă însoţesc adeseori cu molii!

În drumul nostru plin de levănţică

Am între ele una cuminţică,

În mapa mea cu zece portofolii.



Se-ascunde în sertare, printre folii,

Ori zburdă între cărţi şi când mi-e frică

Mă însoţesc adeseori cu molii

În drumul nostru plin de levănţică.



C…

Mi-am rupt picioarele

să nu pot păşi

pe oase de întuneric,

mi-am tăiat urechea

să nu mai aud strada,

mi-am scos ochii

să nu mai vad,

mi-am ars degetele

să nu pot scrie,

mi-am ucis trăirea.

                                      Viermi de furie

                                      colcăie-n mine

                                      ca jarul…

Lăsaţi în timp ce plouă

Nebunii să umble pe străzi

Căci ei sunt cei ce caută

O lume mai albă,

Lăsaţi-i liberi

Şi libertatea îi va sugruma,

Lăsaţi-i şi ei ne vor lăsa

Fără-a fi fost

Ziua ce va să vină

Cu ploile ce şterg obositele scripte,

Lăsaţi nebunii să trăiască

Şi singuri viaţa-şi vor da

Crezând în voi -

Nebunii zilei de mâine.

 …

scoate-mă

salvează-mă din nopţile fără vise

redă-mă cercului vicios…

Mi-au cam ruginit ploile, iubito,

s-a cam picurat târziul în clipă

și simt, orele exacte

se rătăcesc printre trebuințe.…

când tu îmi strigai cã mã iubeşti



iar eu îţi şopteam vulcanic teorema lui pitagora



ca un dement ridicam la pãtrat fiecare închipuire



gãuream cu vârful compasului harta lumii noastre



sã rãtãcesc dupã un azimut nu cum îmi place mie



oricum nordul este acolo unde nu mai este loc de sud…

spune-mi că tu eşti mătăsarul

care-mi laşi veşminte la alegere

dincolo de răscrucile toamnelor

au fir unicat…

nu

nu mă grăbesc

să trec cu tălpile peste secunde

nici inima nu mi-o mai culc

pe stânca erodată de minute

am să aştept

ca fiecare val de stâncă să se spargă

și-n fiecare undă ce pleacă-n larg

voi așeza un gând

să ancoreze-n timp

sub…

Ai modelat din plastilină
Femeia-vis, ca pe-o liană,
Serafică, valeriană,
Cu trupul său de mandolină.

O scânteiere de felină
Balans pe sânii de codană,
Ai modelat din plastilină
Femeia-vis, ca pe-o liană.

Retina ei, foaie velină,
Ai scris-o-n  dulce grai cu pană,
Subţiri dantele în savană
Cu-afecţiuni de angelină
Ai modelat din plastilină...

SINGURĂ SFERĂ ÎN CUPTOARELE TIMPULUI  

*Lui IOAN GRIGORAȘ un „la mulți ani„ în brațele revelatei iubiri*

pe cioburi de frig sculptai pași de căutare

însetare bezmetică aprindea fântâni

pe limba despicată în babilonice graiuri

atât de ades ciutură te făceai

și doar flăcări scoteai în cumpeni de…

Viaţa - o înlănţuire de vicii,

dorinţe şi plăceri necunoscute

ale trupurilor noastre plăpânde.

Trupul  - o cochilie-n care

sunt ascunse vise deşarte

ale minţii noastre putrede.

Creierul  - sălaşul gândurilor

ce bântuie în liniştea absurdă

a lumii create de noi.

Lumea -  spectacol de marionete

în care după al ei rol,

figuranţi-s aruncaţi la…