Sosirea mea ar fi adus pe-o rugă 

Holde rămase-n câmpuri neculese, 

Aș fi venit dar aș fi pus pe fugă 

Atâtea zvonuri despre lacrimi…

Vei retrăi târziu plăcerea-acestor clipe

Când sufletul te roagă aproape să îi fii

Şi păsări duc spre cer amurgul pe aripe

Lăsându-ţi ţie visul din nopţile târzii.

Trăieşte-l azi, iubito, nu-nlătura c-un gest

Plăcerea de-a rămâne iubirii un simbol,

Ne ninge pe la tâmple şi timpul nu dă rest

Din clipele pierdute în propriul nostru rol

Iubeşte trandafirii şi mâna ce-i oferă

Pădurile sunt pline de umbre şi culori,

Înaintând în…

câteodatã
îndrept pe mirarea ochiului lumina
ce te curbeazã atât de frumoasã

şi o înlãcrimez
c-o geanã de pelin peste vinul sânul tãu
sã-ți încolțească de ciudă luna pe umăr

iar ea albastrã
clipeşte şi se dezbracã a lumânare
cu care îmi ești dincolo decât pot vedea

cîteodatã

se-ntorc copaci din pribegie 

la cuiburi sub streșini de-april 

și-atins de mirare-n regie

de gălăgie

un graur de cer pueril

varsă mii cu virgulă chil

de ou energie

și cum aș zice de frunză

și cum aș vedea o pădure 

cuvântul din ochi e o spuză   

de fluture

s-așează crud gol ca o pânză

de amintire verde pe…

îmi deschid cerul sub Cer

pe patru petale

una pentru simfonie

alta pentru albastru

a treia pentru fericire

şi ultima pentru suflet



inima îmi bate clocotind sub umbrela

coastelor mele protectoare

picuri de soare îmi sar

din pielea întinsă peste ele



sorbim cocktailuri prin trestii

din cerul meu…

Sărbători laice



Astăzi e sărbătoarea pământului,

mâine, a apei…

poimâine,

mai găsim noi ceva,

fără legătură cu oasele acelea străvechi,

mirosind a tămâie şi smirnă.



Disciplinaţi, importanţi şi patrioţi,

stingem lumina la ora stabilită,

bem apă

cum bunicii beau cândva agheasmă,

mâncăm o bucată de pâine

fără cruce

şi ne bucurăm de sărbătoare!.



E atâta linişte când nu mai tună nimeni : “Vreau să Te văd!”,

când…

de ce timpule?

am stat mereu și m-am întrebat

de ce timpule te războiești cu noi

(când filozoful cetății trece printre ruine)

eu îngândurat și nebun timpule

agățat de cumpăna nopții  aștept să

oprești toate clepsidrele lumii

ce vină au cuvintele mele care caută…

FÂNTÂNA DE SUB PLEOAPĂ



fă-mi loc în ciutură Doamne

cu vulturii să-nsetez din fântâni zboruri adânci

mi s-au vândut atâtea coroane bogate

doar genuni

mi-au ars albastru palmele inimii…

Nu vezi că plâng zăpezi căzute peste noi

Iar  umerii ne dor de-atâta împovărare,

În depărtări văd lupii urlând la amândoi

Şi colţii şi-i arată de javre în turbare.…

A dat un pas înapoi

de uimire când fâlfâirile

în vânt se-nşirau

dintr-o mândrie exagerată.

Pupilele se pierdeau

risipind monotonia întunecată

cu pas grăbit apărând sincopa

din complicaţiile plăcerii.

se revărsa,

se scurgea…

În colţul gurii

un zâmbet chinuit

plutea confuz

într-o atmosferă sumbră

cu speranţe pierdute

înăbuşite de obişnuinţă.

În şoaptele undelor

părea învăluit

de-o melancolie urâcioasă

ce trimitea valuri mărunte-n

malul alunecos

cu ramuri moarte

din întunericul deplin.

În gemete jalnice

se simţi pierdut

când vâlvătăile se domoliră

într-o vibraţie…

experimentați către iertare

grâul

trupul și crucea

tot pe câmpiile strigătelor cresc

ca niște anevoioase insecte

palide dar cu umerii…

înţelege că

înaintea cuvintelor

şi-n urma lor impresiile

dau din coate îmbrăcate de mirese

iar expresiile de miri

ce se sărută

scenă de teatru

în faţa oglinzii

să ştii

zâmbetul s-a iubit cu lacrima

durerea şi bucuria sunt mâinile

dumnezeului întrupat în lut

când spui nu

cineva undeva zice  da

răstignit pe aceiaşi iluzie

roată

cu tine

 măreţia…

Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit

de la subsuoara pământului reavăn

îmbătat de aroma verdelui

mugurele devine sângeriu

rupe văzduhul

spre soarele-amorez

amețit

de lipsa gravitației

nu aude

glasul topit al ciocârliei

aș tăia frunza și floarea

și brațele purtate de vânt

dar va curge iar seva în cascade

va revărsa iar șuvoi de păcate

iar tu vei pivota întregul pământ

O, crești…

îţi intrasem

şmechereşte

ca un fur visător

în inimă

sub vraja somnului

să-ţi respir crinul

n-am simţit

miracolul

polenului dulce-nşelător

ce-mi pictase obrazul

şi flămândele nări cu violetul

vrăjit al iubirii

mă îmbătasem

pierdut în aroma-ţi

şi parfumul halucinogene

devenind  condamnat dependent

incurabil mort

viu îndrăgostit

am…

din  umeri se înalţă aripi rotunde

umărul drept , o aripă albă

umărul stâng , o aripă neagră

tălpi sculptează  în aer  trepte spre zbor

 talpa dreaptă, o treaptă albă

 talpa stângă, o treaptă neagră

mâini tremură  însetate de cuvinte

mâna  dreaptă, un cuvânt alb

mâna stângă, un cuvânt negru

ochii se prind de visurile păsărilor de sticlă

ochiul drept,  o pasăre albă

 ochiul stâng, o pasăre…

Ce bine ar fi,

să mă pot răsturna dintr-o parte în alta a zilei,

îmbrăţişată cu fiecare minut,

asemenea nisipului dintr-o clepsidră!

Atunci timpul mi-ar deveni prieten

şi nu m-ar mai duşmani,

iar eu aş putea încetini astfel răsturnarea,

fiecărei clipe preschimbată în fir de nisip,

eternizându-i doar frumuseţea,

în trecerea ei dinspre noapte către zi.