Cântecul șoptit al beznei

Înflorea tremurător,

Printre suspinări de cetini,

Lâng-un murmur de izvor,

Ca o rugă către aștri,

Să se-aprindă din tăciuni,

Să vegheze tihna nopții,

De prin negrele genuni.

Pe un drum cu colb…

treceau dimineţile pătate de somn

şi nu întrebam încotro

unele-mi zdrenţuiau fereastra cu lumină

şi-mi înstrăinau visele dezmăţate

curăţam cearşaful de praful singurătăţii

îmbrăcam aceeaşi haină de dor îmbâcsită

o retuşam cu o libertate inutilă

şi mă întorceam zâmbind

cu gândul la o nouă zi

dar lampa cu care te căutam pâlpâia tot mai des…

mi-era dor de tine, cel pe care nu-l ştiam…

doar seara asta luna privește-ngândurată

iubita mea preface din flori şi ape vânt

să nu mă lase morții o vrajă îmi arată

pe unde-mi leagă soarta la capăt de pământ

îmi port blestemul singur cu părul lung şi moale

doar trupul ei mă-mbată cum cel mai nobil fân

pe caii mei ca fraţii zburând spre câmpuri goale

mai bine-mi scuip în suflet decât să am stăpân

se-nchină toți bătrânii ceaunelor m-or plânge

copii desculţi…

Sub talpa Ta e și crucea mea Doamne

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers

În agora nici un filosof

Nu mai vrea portavoce,

Mulţimea perorează

Sub semnul atroce

Al balanţei pe care inima de miel e mai uşoară

Decât carnea

Norilor scoşi din saramură

Iuda nu vă sărută pe gură

Doar spune despre alb că poate

E sângele din ninsori ghilotinate

Pe ritmul de la toba mare,

Vă mai doare

Povestea cu bradul

Ce-şi vinde podoaba şi se injectează în poleire?

Mestecaţi puţină…

Alpii, tărâmul nesfârșirii...

Din nișa oblică

- pleoapă zdrelită-a stâncii -

extatic privești lânoasele zăpezi.

Fuioare-nvâltorând rafale

te-mbată cu vedenii;…

se spune că-ntr-o zi spre seară

un prinț între felide plictisit

ceru bufonului o glumă rară

de care chiar să fie copleșit

acesta-l îndemnă  ca o bravadă

în blana unui câine răpciugos

să umble, iar…

focul din demon

zvâcnit în aripile de cenușă,

sapă în apa

învolburată

de aripile de cascadă

ale unui înger.

râul de rubine

astupă pământul

până erupe

focul din viață,

focul din moarte,

apa din înțelepciune,

apa din curaj.

în viață se scaldă

înțelepciunea,

din moarte

se naște curajul.

viața nu poate înflori

fară moarte;

curajul se…

poemele mele-s cântec de ape

sunt doine de patimi

ori note de lacrimi

poezia mea e eşarfă

fluturată în gară

e-amară

durere de ceară

poveste fără capăt stihul meu

boabă din lacrima lui Dumnezeu

cântec din altă lume

ce dă cuvintelor nou nume

silabele inimi ce bat

ori frunze foşnind în copac

cioplit în sare

când e citit

cuvântul meu…

Aştepţi tăcut să te întorci acasă,

Pe insula din tine, undeva…

(Precum Ulise, cel ce se-agăţa

În “pânza” lui Neptun, mai cazi în plasă.)

Deguşti un şpriţ cu eul, o cafea,

Î(ţ)i îndulceşti în treacăt o grimasă;

Descătuşat de ultima angoasă,

Î(ţ)i retrimiţi în fugă o bezea.

Adesea cheia se blochează-n broască,

Iar tu rămâi afară ca un prost;

Cum frigul te pătrunde şi n-ai iască,

Amnarul e-o…

într-un zaț de cafea 

soarta zilei de mâine

desenează linii stranii

suntem ultimele fosile

ale dragostei

ca două amfore

cu torțile rupte

scrumiera e…

lumea știe că te iubesc

primul

dintre cuvintele mele s-a ridicat crezând

că i se cuvine

totul la tine înseamnă că dragostea are dreptate

planeta continuă să se lupte

am un vârf de plămân ce stă să iasă cu prima ocazie

ți-am prins ecusonul în piept

de femeie frumoasă

te țin te hrănesc

cu gutui și vești despre oameni care mor din iubire

sacii mei de cărbuni nu fac față

plouă și drumul spre…

Ca orice utopie citadela binelui absolut

are toate porțile ferecate

pe câmpul de luptă din jur te (z)bați cu tine însuți

pe viață sau pe moarte nu mai contează

umbra aproapelui sau discreția îngerului de pază

sunt tolerate în cușca fiecărui individ

castrată…

stau agățată de secunda din urmă

nu-mi simt vârsta când n-am de bătut un drum lung

mă…

Norii cad în depărtare

pe-un amurg cu stele coapte;

Cotropesc frânturi de soare

păsări adâncite-n noapte.

De sub pietrele cu rune

ies vichingii-n largul…

Flămânzi de patimi și-alunecoși prin doruri

Ca zbenguirea arcușului pe strună,

Stăpânii lumii, robiți de dulci amoruri,

Își leagă pașii, îi rup și îi adună.

Iubirea... Cântec cu tandră legănare,

Ca vraja crește. Într-un tandem sălbatic.

Îngenunchere, plutire și zburare,

Cu pasiunea din aer și jăratic.

Două fantasme, ce își răsfrâng fiorul…

timpul rătăcește secundele în spirele trecutului

risipite pe criptă lacrimi de dor au adormit

și în razele nopții tăcerea îți smulge ultimele cuvinte



”ține-mă de mână ” ai zis, și-ai închis întunericul în umbra ta,

să merg cu privirea printre stele

și te caut  în tenebrele universului unde ca un astru locuiești



sau ca un avatar veghezi temerar

iubirea ce radiază –n cercuri concentrice inima înghețată

și accepți sărutul ascuns pe toate…

Tăcerea răzvrătită, ivită dintr-o teamă,

rămasă fără voie pe culmea unui deal,

în pragul insomniei fără răgaz își cheamă

amurgul resemnării c-un cântec de caval.

Trec orele haine şi somnul nici nu ştie…

mă plimb pe alei încremenite

număr petale căzute în faţa timpului

câteva raze

desenează umbre paşilor tăi

tăcerea şuieră prelung

ca într-un tren în care te legeni visând

şi brusc îţi dai seama

că ai ajuns la altă destinaţie

îmi trec obrazul prin spuma unui nor

caut liniştea scrijelită

ca o promisiune

nu trag perdele visului

cobor pe ţărmul tău

dar nu te strig

ştiu că…

Noaptea se lasă ca un voal de mătase, 

Bezna coboară, se așază pe case;

Liniștea cheamă un suspin de vioară, 

Luna-și arată chipul ei de fecioară. 

Stele sfioase răsar până în tindă,

Doi ochi însetați cearcă să le cuprindă, 

Într-o mansardă, la o mică fereastră, 

Lin se cutremură o umbră sihastră. 

Vântul valsează printre ramuri ușoare, 

Frunze sărută, le îndeamnă să zboare, 

Dar greierii cântă un…