ars poetica

[Vasilisia Lazăr]

poemele mele-s cântec de ape

sunt doine de patimi

ori note de lacrimi

 

poezia mea e eşarfă

fluturată în gară

e-amară

durere de ceară

 

poveste fără capăt stihul meu

boabă din lacrima lui Dumnezeu

 

cântec din altă lume

ce dă cuvintelor nou nume

 

silabele inimi ce bat

ori frunze foşnind în copac

 

cioplit în sare

când e citit

cuvântul meu tresare

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Katin, când am început să citesc comentariul, am zis că a alunecat pagina. :) Mă simt copleșită și onorată că ați reținut acele versuri. Și mie îmi plac. Cu prietenie aleasă! La mulți ani!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc mult, dragă Floare! Cu prietenie!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc din inimă, Andrei, pentru apreciere! Cu prietenie!

[Vasilisia Lazăr]

Alex, de regulă, nu mă explic în poezie, dar eșarfa am dorit să simbolizeze altceva. Probabil nu am fost suficient de abilă, dar, știi cum e, poezia, dacă nu dă loc la foarte multe interpretări, nu e poezie. De multe, chiar de foarte multe ori, rămân și eu plăcut surprinsă de toate interpretările versurilor mele și de ce am dorit să exprim. Mulțumesc mult!

[Vasilisia Lazăr]

Da, poezia mea, în general, este despre iubire, Dan. Despre lipsa ei sau prea-plinul pe care mi-l varsă în suflet. Iubirea și doar iubirea e peste toate. Mulțumesc mult pentru comentariul tău generos și întotdeauna elaborat! Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, Ada! Drag și drag!

[Mihai Katin]

nu mă cunoşti, nu te cunosc

celest răsărit se naşte

la marginea umbrelor noastre

versuri  din poemul  Orele noastre  curg   ,le-am  adaugat  pentru  ca  uneori   doar  ascult  poemele ce le scrieti  si  de aceea  vorbele mele ar  prisosi  in fata celei  ce a scris Orele curg, iar acum ars poetica...

[Bolache Costin Andrei]

”poezia mea e eşarfă

fluturată în gară

e-amară

durere de ceară”

Superb versul. Frumoasă poezia.

[bolache alexandru]

Arta poetică sau crezul poetic a fost definit de mulți autori printre care au rămas în mintea cititorului de rând: Blaga cu eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Eminescu în epigonii, nu mai puțin Arghezi în Flori de mucigai etc. La doamna Vasilisia arta poetică este împletită din dragoste, durere și natură. Se crează astfel un univers în care cuvântul este cioplit în sarea din lacrimi... Din lacrimile poetului sau chiar din lacrima lui Dumnezeu. Este efemeră ca o eșarfă fluturată în gară? Timpul va decide. Eu cred că nu pentru că este un cântec venit din altă lume. Un frumos crez poetic exprimat în cuvinte puține!

[petrut dan]

Buna dimineata, un poem ars-poetica, dar cred ca mai mult decit lasa privirii la o prima lectura. Daca inlocuim subiectul fiecarei strofe cu substantivul iubire, avem o caracterizare minunata a acestei pina la urma nevoi firesti a fiecaruia dintre noi si care mi se pare la fel de omenesc si minunat ca ne o impartasesti prin scrierea ta, care uneori pare venita de nicaieri si se indreapta spre un loc bine stiut sufletului in cautarile sale ce-l silesc de la nastere.Da, nevoia de a iubi si/sau de a fi iubit fac din orice om un artist in cautatea definitiei sale si ce bine felul tau de a o asterne in scris ii ia apararea. Imi place si grafic, foarte atragator.