vrăbii impertinente

îşi dispută pâinea mea aburindă jertfită

furnici masochiste clădesc temerar muşuroaie

pe epiderma ta translucidă

sunt ciori care-mi fură din palmă

iubiri de o vară legate cu atele

cratere fisurate ale inimii mele maghrebiene

gugustiucii îşi lipesc cuiburile

cu lutul ce se scurge din mainile tale

diletante

mi-a plecat sufletul la Marea Moartă

cozi de rândunele cu ochi de păun

scriu pe albul hârtiei…

ai etichetat perfect singura noastră amuletă

acum trimite-o nopții

spitalul e aproape iar dacă vameșii vor opri fluviul

pe care am aruncat câteva gânduri în forță

voi ști că la groapa comună e mai mult aur

decât pe lanțul tăcerilor mele

am înălțat zmeie cât cuprinde risipa

măscăriciul din iarbă doarme astăzi nu l-am văzut îmbătându-se

odată se străduia să ridice două pluguri

deasupra unei arii

aaaa abia…

Tu erai acolo

eu eram aici

prizonieri ai depărtării

cu disperarea sortită de-a nu ne avea

căutam un punct

sau poate o umbră

să ne ascundem neputinţa

suspendată în turnul ceasurilor făurite

de-o horă ciuleandră nebună

cântată-n canon

pe o singură strună

chemarea ta strigăt de…

luna

plutea ca o barcă. pe cerul negru

erau vâsle. singure. câteodată

numai un gondolier. veneau norii. să-i aprindă țigara

se prelingea un licurici. pe la geana

unei sălcii

treceau doi vâslași. despărțiți de o inimă.…

sonet imperfect

încerc zadarnic să te-adun din stele,

tu te topești în fumul de cocori,

surpând văzduhul, cântec de viori

se cuibăresc în gândurile mele.

și în nuntirea nopții printre brazi

privirea-mi  naște nostalgii celeste…

mi te-ai întâmplat

 minune

 când norii

 își revărsau cenușa peste aripi

 zbor  anulat

 pe cerul 

 fără vizibilitate

 mă târam

 cu aripi arse

 prin pustiul încins

 respirând chinuitor

 amintiri făcute scrum

 acolo m-ai găsit

 phoenix fără suflare

 (strângeam în pumni

 cenușa ultimei clipe)

 bun radar

 iubirea

Mă alung printre stele pierdute

în ritm de vals osândit

la grele încercări

care-mi comandă: Du-te!

Sclipitoare iluzii,

freamăt de timp în scurgeri de soare

semnează speranțe,

adie un vis,

soarbe trecutul,

mușcă și doare.

Trist,

capul înclin la tot ce e scris.

Albe himere adună culori

din aripi de fluturi,

seamănă dor,

oceane de flori

peste câmpuri.

Gust infinitul,

mă ascund

și…

Azi îmi spune o vecină

Întâlnită prin grădină

Că la ea în bătătură

A fost mare lucrătură!

Lume multă şi pestriţă,

Chiar şi-o hoaţă de vulpiţă,

Toată hoarda din ogradă

Ba şi unii de pe stradă

Îmbrăcaţi la patru ace

Şi apucături…

Ne-nchidem visele în colivie

Şi le-ngropăm în propria cenuşă,

Dar le stropim cu mir şi apă vie

Când scârţie tăcerea lângă uşă.

Ne mai rămâne înc-un pas în cale

Ca să trăim aceeaşi amăgire,

Acelaşi dor ce freamătă cu jale

În inimile pline de iubire.

N-ai să mă poţi întoarce din tăcere

Şi nici nu vreau să mă abat din drum,

Aud pământul cum din mine cere

Şi hornul cum rămâne fără…

sunt de piatră. Nu se mişcă. Braţele  

legate nevăzut sunt, de o mişcare

circulară. Doar bătăile din piept îmi strigă

în şoaptă:

Nu mai încerca

să străbaţi

ceaţa din tine. Sufletul e aproape

de tine. În tine.

Deschide ochii!

Nervii cuvintelor mele au încărunțit

așteptând să nu-i mai răsfiri…

panglica boţită din păr

îi mirosea a fân plouat

legăna strîns pisica tărcată

pocnindu-şi genunchii ascuţiţi

de rotunjimea pietrelor de râu

mieunatul pisicii languros

masca o acarofobie

fata cunoştea (muşcăt)ura păianjenilor

picioarele lor perfide strecurându-i-se

sub ceafă ca un cerc ptolemeic

savoarea perelor (perga)mute

îi excitase însă papilele

serile auzea sâsâitul şerpilor

îşi scuipau nefericirea…

dimineaţa asta are urme de îngheţată pe buze

deschid portbagajul

dincolo de ele se văd vârfurile tuiei

strivită astă iarnă de muntele de zăpadă

scăpat dintr-un excavator

angrenajul ţipă scurt

albastrul e gata să lovească luneta

durerea din umăr a dispărut

semnele morţii apar si dispar ca o viespe

lichidul…

numele

este testamentul
existenței noastre

suntem născuți
în fiecare literă
însămânțată
pe buze

în gheața
timpului
topit în spațiu
trăiau toate
numele
în așteptarea ascensiunii
să fie inscripționate
pe rând
în sufletul de piatră
al pământului

discutam. de fapt ea spunea ceva. nu. îmi spunea. ceva

era între noi. ploaia se lovise la genunchi. se oprise

primul tramvai. avea locuri goale printre cuvinte. ea. a scos

din buzunar o bucată  de pământ. în lapte. a săpat un cuib  

 de vrabie. zbura. aerul zburat se lichefia. sub ochi curgea o…

Fost-am eu cândva poet de rând

La reviste tot scriam degeabă

Şi primeam răspunsul lor oftând

Mai…

cu tălpi de cer calc apăsat

pe nispul ud de umbra zilei

strigăt strident

scutură aerul de toropeală...

m-am…

Ziua cade îngenunchiată-n noapte

o durere difuză îşi înfige spinii

sub armura albă a tâmplelor

vibrează-n limpezimea falsă a tăcerilor

ne-am prins amândoi pereche nebună

cu dansatoarele depărtării

bezmetice izme

tu n-ai putut să-ţi zmulgi iubirea

din cleştii pământului

nu ştiu iubite când te-ai desprins şi…