aminteşte-ţi fiecare zi şi iadul îţi va bate la uşă

[Laurenţiu Belizan]

dimineaţa asta are urme de îngheţată pe buze
deschid portbagajul
dincolo de ele se văd vârfurile tuiei
strivită astă iarnă de muntele de zăpadă
scăpat dintr-un excavator
angrenajul ţipă scurt
albastrul e gata să lovească luneta
durerea din umăr a dispărut
semnele morţii apar si dispar ca o viespe
lichidul galben înghite o parte din pietriş
dincolo pe iarbă lângă stejar stomacul
unei vite se descompune revărsându-şi intestinele
într-un roi de muşte verzi

în maşină abia aud telefonul
îi spun că voi fi acolo la timp
sunt singur pe terasă
căldura are ochii închişi
ascultăm muzica împreună
şi gustul de pere al sucului se pierde repede în piept
îl văd deformat de aerul încins sub un copac
pare un budha rătăcit prin jungla de asfalt
astăzi vom vorbi puţin
nu vom merge în coasta dealului de calcar
nu vom sta cu braţele sprijinite pe marginea bazinului cu apă sărată
gheaţa din vodcă se va topi împreună cu paharele

nu e nimic
va zice el
trădările sunt ştanţate în codul genetic
dacă vrei să-ţi faci un tatuaj roagă mai bine un străin să-ţi aleagă desenul

şi umbrele noastre se lungesc diferit
drumul se apropie
intră în noi

[Vasilisia Lazăr]

O poezie foarte bună cu un final extraordinar. Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

Primele patru, cinci versuri parcă ar fi o traducere Google, apoi motorul se încinge frumos.

Încântat.

da Coza

[bolache alexandru]

Poezia ta spune de fapt că nu trebuie să privești în urmă pentru că trădările sunt ștanțate în codul genetic...

Oare? Ca de obicei am citi cu mare plăcere poezia ta!

[gina zaharia]

labirintic stilul tău, Laurențiu, însă atât de bine orientat încât nu te poți rătăci, mai degrabă te întorci să alegi desenul tatuajului...

știi cât prețuiesc poezia ta!

[Nădejde Angelina]

trădările sunt ştanţate în codul genetic
dacă vrei să-ţi faci un tatuaj roagă mai bine un străin să-ţi aleagă desenul

şi umbrele noastre se lungesc diferit
drumul se apropie
intră în noi

Preţuire!

[Sofia Sincă]

Gând tumultos, elegie cuprinsă de visuri destrămate, de tuneluri ale visului neîmplinit, versuri vibrânde între în ritmul mersului mașinii şi speranţa cântecului de iubire al întâlnirii.

Un poem fgrumos, amplu și romantic.

Sofy

[Angi Cristea]

Am să încep prin a vă certa.Un poem atât de bine realizat nu este posibil să aibă un titlu atât de lipsit de inspiraţie, ba chiar grotesc de-a dreptul.Aminteşte de Dante ,,Divina comedie" şi are tentă biblică.Textul însă seduce lectorul chiar dacă are o uşoară latură prozodică.Remarc:,,trădările sunt ştanţate în codul genetic", precum şi finalul exponenţial.