Ne-nchidem visele în colivie
Şi le-ngropăm în propria cenuşă,
Dar le stropim cu mir şi apă vie
Când scârţie tăcerea lângă uşă.
Ne mai rămâne înc-un pas în cale
Ca să trăim aceeaşi amăgire,
Acelaşi dor ce freamătă cu jale
În inimile pline de iubire.
N-ai să mă poţi întoarce din tăcere
Şi nici nu vreau să mă abat din drum,
Aud pământul cum din mine cere
Şi hornul cum rămâne fără fum.
Şi-ntinde noaptea mâna peste mine,
Rămân copacii jefuiţi de lacrimi;
Mi-aş fi dorit să mă cunoşti mai bine
Şi să-nţelegi suspinul dintre patimi.
Nu mă stropi cu mir şi apă vie,
E doar tăcerea strânsă lângă uşă.
Dă drumul viselor din colivie
Şi-ngroapă-mă în propria cenuşă!
Adaugă un comentariu
Vă mulţumesc din suflet! Vă doresc o zi răcoroasă, plină de inspiraţie!
Cu drag,
Maria
Îmi place! În special finalul. :)
Foarte frumos, Maria!
Ferește-te de locuri comune, gen:
Mi-aş fi dorit să mă cunoşti mai bine
da Coza
Reuşit poem:,,Aud pământul cum din mine cere".Final exponenţial:
,,
Nu mă stropi cu mir şi apă vie,
E doar tăcerea strânsă lângă uşă.
Dă drumul viselor din colivie
Şi-ngroapă-mă în propria cenuşă!"
Prețuire, Maria Ieva!
Nu mă stropi cu mir şi apă vie,
E doar tăcerea strânsă lângă uşă.
Dă drumul viselor din colivie
Şi-ngroapă-mă în propria cenuşă!
Întotdeauna mi-a plăcut cum scrii, Maria! Felicitări pentru acest text!
Complimente,
Doamna Sofia, Angelina, vă mulțumesc!
"
Nu mă stropi cu mir şi apă vie,
E doar tăcerea strânsă lângă uşă.
Dă drumul viselor din colivie
Şi-ngroapă-mă în propria cenuşă!"
Frumoasă poezie!
Frumoasă poezie, în dulcele stil clasic. Remarc cursivitatea, muzicalitatea și prozodia corectă. Mesajul curge în fiecare sintagmă.
Am citit cu plăcere!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE