are graniţe bizare

de-a lungul buzelor tale

coboară pe coapsa stângă abrupt

continuă şerpuit chiar pe lângă inimă

(unde vameşii tăi permanenţi erecţi

verifică vizele de intrare)

şi urcă până la casacadele ochilor

(minuni dumnezeieşti)

 

în Absintia

 se moare invers

se moare din iubire acută

se moare de fericire

de speranţă

(toată lumea vrea să moară aici)

 

am fost…

Continuare

din furtuna de vise
o frunză de aur
sapă
în piramida vieții
până când
zeii sunt transformați
în cascade
de înțelepciune

tulpina a prins
rugină
culeasă din
coșmaruri
de oameni
o speranță lăcrimată
plutește
în abisul lucid
verde

lumina oxidată
în van
zeii cu chipuri
de-oțel
o crapă prin
lacrimile lor
și pictează frunza-n
voință

Netimpul mi-a cerut să-l călătoresc

în pace cu suferința întrebărilor

care acum mă ponegresc.…

Continuare

 

 

era singură, în casă, cu mine. Mi-o lăsase sufletul

când a plecat să culeagă florile cerului, să nu fiu

singur. În grabă, am scos aspiratorul şi cârpa de şters

iluzii,

să o prind,

aspir,

închid

şi ascund. Mi-e dor de suflet şi (poate) vede

acum şi se întoarce cu stelele

pe care i le-am trimis în noapte,

să-i lumineze calea,

în buchet.    

 

sufletul meu

 o lacrimă

 pe obrazul  cerului

 

 în mine cresc ploi

 se rup zăgazuri

 de prea-albastru

 

 numai secundele

 întârzie

 să-mi sape riduri

 

 statuie de ceară

 cu miez fierbinte

      eu

Am adormit târziu într-un ghem de iluzii;

vei spune,

uite femeia care-și numără anii

pe marginea unui poem resuscitat,

te rog, nu privi în mine ca într-o prăpastie,

secundele au ros deja viitorul

ploaia respiră în ghimpele nopții,

împrejur orașul  e un anestezic cu efect întârziat

mai doare o tăcere

încă una,

apoi timpul se strecoară în pat

ca o mâță șireată;

smulsă din corp, căutându-te,

viața îmi…

Continuare

locuiesc la marginea lumii.

țin în mâini o pasăre 

dintr-o specie inventată

de mine. e albă și penele

îmi poartă speranțele.

ciocul ei are forma 

buzelor mele. din

ochi îi curg lacrimi 

de lumină. cad ca o 

ploaie peste pene și

le transformă în 

curcubeu. o mângâi

pe creștet și privim

împreună în oglindă.

ea e impunătoare și 

eu... un biet copil

îmbătrânit, mic și

însetat de viață.

un foarfece… Continuare

zilele mele sunt legate

cu frunze de brusturi

unse cu mierea albinelor sălbatice

secate de pudibonderii

atârnă perplexe

la ferestre spălate temeinic

alunecă plescăind

ca-ntr-un iaz

unde roata morii cerşeşte grăunţe

iar peşti saltimbanci

rup diguri

înoatând în seva

copacilor trainici

trupul meu evanescent

exorcizează ore letargice

drămuieşte harpagonic lumina

de vineri până sâmbetele

trăind…

Continuare

în curtea pustie

din țara accea pe care n-am mai apucat s-o construim

sunt îngropați și bunicii amintirilor

pășesc

mă împiedic de-o piatră

este lacrima cu care ai aruncat după mine

când…

Continuare

Sunt tot ai noştri la putere

Îi mai rotim, îi mai fardăm

O punem de-o remaniere

Sau încă tot o…

Continuare

Înot printre valuri de suflet

rătăcit în oceane roșii,…

Continuare

Fără vreo urmă de măsură

în contrast

cu degetul iubirii

sfios…

Continuare

Focu-l traduce gheaţa

Continuare

 

 

mi-au crescut când ai apărut. M-ai învăţat

să zbor, dar nu mi-ai spus că zbor

în acelaşi loc,

rotund,

înlăuntrul meu. Cheia de la suflet trebuia

să o întorci

în lacătul ce mă ţinea captiv

şi doar privirea plutea pe tot întinsul albastru

al universului meu- Tu.