De astăzi,

mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,

încât o  aud cum se rostogolește,

închisă într-o sfera albastră.

Acum, pot despica jumătatea mea de cer

să ajung la mine,

fără să simt în ce parte se înclină balanța,

pot semăna  vântul cu flori de miozotis

să nu-mi fure urmele.

De astăzi,

mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,

încât captivă în trupul meu învață să…

Morții

au uitat că sunt îngropați

Trăiesc toți în mine

îmi cercetează creierul ca niște telescoape

Vin fiecare cu o mască în mâini

să o recunosc

deși  sunt atât de morți

încât nu-i  pot distinge

îmi  povestesc viața lor

care este și a mea

fără să dezvăluie

cealaltă parte a lucrurilor

rătăcit în mulțimea de chipuri

ca un muribund în adânc

mă prefac că sunt mulțumit

de…

Noaptea, speriate de un cuvânt

pe care nu-l pot rosti,

gândurile se prind în horă

ciuleandră nebună.

Degeaba le închid poarta,

se strecoară

prin fiecare sincopă

și țipă împotriva mea

rătăcindu-mi somnul.

Să le astâmpăr,

am să le așez pe fiecare la locul lor

ca într-un insectar,

după importanță,

fără să redeschid avalanșa îndoielilor

cu spinul din…

Cât timp a trecut de când

numărăm tăcerile?

Tu liniștit pretinzi

că nu vezi

drumurile noastre

cum se desfac în unghi,

n-ai  putea

să-i dai iubirii

o altă identitate...

și totuși lași atâta încleștare.

Mă prefac că sunt mulțumită,

sedusă de confortul

stabilit tacit între noi.

Cât timp a trecut între așteptări

și ce a rămas din dragostea noastră?

Să îmblânzesc…

Vine o vreme

oare

care

te lasă rătăcit în uitare

paşi străini se zdrobesc pe cărare

oare

cine

te aleargă hain printre gânduri

răscolește închisele drumuri

oare

când

te întunecă lumina sub coasă

nume de piatră și izvor te lasă

oare

unde

te ascunde  ghiara corbului ce arde

amintire prin amintiri te pierde

oare

cât

te răsare…

Ochii nu sunt îndeajuns să treacă

întunericul,

mama m-a născut cu ecoul morților

uitat în mine,

fără  să-mi spună

că ei...

se adaugă la tot ceea ce sunt

și acest infern în care cresc de-a valma

vagi  închipuiri

e doar jocul unui gând

întru noapte și lumină.

Oare sufletul,

amalgam de idei

și reacţii de sentimente își termină existenţa

sau o să urce la…

ai intrat cu amiezile

și toamnele

căutai un loc să le ascunzi

ca și cum ți-ar fi fost frică

să nu le tulbur sensurile

cu un cuvânt rostit sau doar răsărit

în nopțile, când le puteam ușor distinge

în lăcomia brațelor și ochilor

eram pământul în care

îți semănai eternitatea

fără să văd

cenușa arcuită sub tâmplă

purtai cu tine cheia

iubirilor rătăcite

să-ți …