suntem doar noi
fiecare cu singurătatea lui.
Pasărea din inima nopții
clatină tăcerea împietrită-n aer.
Îmi faci semn s-o las
să-și potolească setea.
Drumul ce-i stă înainte pare fără sfârșit
deși mai este atât de puțin.
Ne-am asumat orce risc când am pornit,
până și pustiul…
se izbește
de zidurile camerei,
deschide fereastră să iasă!
Simt tălpile cum
se afundă-n clipă.
Poate nu a fost decât un joc al iubirii
plictisită de noi.
Adaugă un comentariu
Uneori iese remiză. :)
Singurătate în doi... fără cuvinte e trist.
Drag!
Renunţă la punctuaţie şi majuscule - sunt jalnice. În rest e bine.
da Coza
O stare descrisă liric perfect. Felicitări!
Ada, te rog să recitești REGULAMENTUL acestui site și să vezi în ce condiții se pot aduce la postări anumite poze sau videoclipuri!
REVERENTA!
(orice risc)
Off, grea singuratatea in doi. o stare din pacate simtita tot mai des in cupluri!Am simtit-o, in text!!
Multumesc!
Singurătate în doi, sensibilitate maximă. Trăire mixată între cuvânt, iubire și melancolie, pe o punte întunecată, dar învăluită în poezie.
Încântător, fiori lirici cât dorești!
Sofi
...nici cu gheaţă nu alungi plictiseala din noi, universul nu o vrea înapoi...
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE