Dum spiro spero

[Agafia Drăgan]

 

 

La capăt de drum cu vise apuse,

Atâtea cântece  rămân nespuse.

Undeva adastă un dor nepătruns,

Un vis de iubire-n frunze ascuns.

 

În amintiri născute din visare,

Însingurarea-şi află alinare.

Iluzii aromate de vechi vibrări

Ascund nostalgic tăcute chemări.

 

Când soarele curge-n seară arămiu,

S-adoarmă la sân de lună argintiu,

La început de drum,  la capăt de cărare,

Unduie tăcut un gând de împăcare.

 

Nimic nu e iubite,  întâmplare,

Nici ziua de azi cu clipe amare.

Încearcă tristeţea să-şi facă popas

Dum spiro spero atât ne-a mai rămas.

 

[chindea maria elena]

Eu recunosc Agafia că fac parte din cei îndrăgostiți de metaforă! Mesajul unei poezii, cel de esență nu de suprafață, eu personal, cred că este de cât de magică este viața când îi răsfoiești cu bucurie miliardele de nuanțe strălucitoare, fără să te-mpiedice umbrele ei! Ci dimpotrivă, să-ți activeze puteri nebănuite! Nu cunosc alt mesaj care să merite forările în cunoaștere! Și părerea mea este că poezia ta se sfârșește acolo unde începe poezia din sufletul cititorului! Dacă reușești să i-o declanșezi - mesajul și întreaga ta poezie nici nu mai contează! Contează doar lumea al cărei catalizator ai fost tu! De-aceea cred eu sunt importante figurile de stil - îmbogățesc universul celuilalt, îi pun pe șevalet noi nuanțe prin care pot fi respirate și simțite aceleași fenomene și peisaje! Altfel, o picătură de apă privită de doi poeți poate avea aceleași dimensiuni și proprietăți chimice - dar universul reflectat în ea este imens și are atribute total diferite... Poetul nu este un biograf al lumii ci un tălmăcitor al magiei ei, care merge dincolo de palpabil și lupa laborantului! 

Altfel nu-și justifică titulatura! Părerea mea!

Cu drag

[Valeria Merca]

De bună seamă, versul alb te prinde cel mai mult, Agafia! Făcând abstracţie de prozodie, strofele 3, 4 mi se par grăitoare (dat fiind faptul că aici regăsim mesajul). Mi-a plăcut ideea de ''Dum spiro, spero'' (cât timp mai respir, înseamnă că sper) -  este o frază în limba latină atribuită lui Cicero.

drag şi preţuire,

[Agafia Drăgan]

Nu te contrazic, fie ca este in vers clasic poezia trebuie sa ramana poezie si fara imagini poetice, figuri de stil( ce-i drept si in proza sunt figuri de stil) e departe de poezie. Eu am recunoscut ca poezia mea Dum spiro spero este saracuta in figuri dfe stil, presupun ca am mers cam departe cu comentariu si de aici mica noastra controversa. Comentariu meu nu era decat o trimitere spre acele 'poezii" in care autorul imbina uneori cuvintele, in dorinta de a aduce noul, incat... Si, sa recunoastem intalnim destul de des poezioare  care nu transmit nimic, doar ramai surprins de "jocul de cuvinte". Cat despre dadaism si ermetism au avu un singur mesaj, revolta, nu au adus nimic bun din punct de vedere estetic. Nu am uitat eu chiar totul din cursul de Poetica al lui Mircea Martin. Mi-a facut mare placere acest schimb de replici, mereu apreciez comentariile primite de toti de aici.

Cu pretuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia (cu excepția celei ermetice, dadaiste ș.a.c., dar și aici lucrurile sunt discutabile) nu cere renunțarea la mesaj, ci impune înnobilarea lui cu figuri de stil (dă click aici: Figuri de stil). Acestea - figurile de stil - fac diferența dintre un fragment de proză pus în versuri și adevărata Poezie. Firește, cititorilor neinițiați le place tot ce din coadă au să sune. Adevăraţii poeți nu fac astfel de concesii. Ei nu scriu pentru o glorie efemeră, ci pentru Artă. Și cititorii au obligația să se cizeleze. Arta (și pentru creator, și pentru consumator) nu-i un divertisment! E adevărat, nu trebuie să fie nici inabordabilă!... Mă opresc aici, deși sunt multe de spus...

Prețuire,

[Agafia Drăgan]

Nu pot să neg, întradevăr sunt rime facile şi metafore puţine şi slabe, poezia se bazează pe mesaj. Să-mi fie iertat dar nu voi sacrifica niciodată mesajul în favoarea imaginilor poetice, prozodiei) este unul din motivele îndreptări mele spre versul alb.Fie că este în vers clasic sau alb poezia nu se subordonează figurilor de stil(asta cred cu tarie), jocurilor de cuvinte, împerecherilor de cuvinte cât mai neobişnuite, mesajul primează şi prin el puterea de transmitere a unor trăiri, putera de a sensibiliza. Oare căutarea de a frapa, de a uimi prin "lipirea" de cuvinte uneori doar să sune frumos fără a transmite nimic, nu a făcut ca poezia să prindă la un cerc din ce în ce mai restrâns, cu precădere nu doar cititori ci şi "truditori" în ale scrisului? Ce caută cititorul? Îşi doreşte imagini poetice închise care sună frumos, e drept, imagini ce nu le poate descifra nu-i spun nimic dar îl frapează alăturarea neaşteptată de cuvinte cu sensuri ce nu păreau să se împace sau o poezie cu mesaj care să-i atingă sufletul şi mintea?

[Ion Lazăr da Coza]

Rime facile, poezie bazată doar pe mesaj, fără metafore, fără imagini de impact.

da Coza