Îndoieli

[Agafia Drăgan]

 

Cât timp a trecut de când

numărăm tăcerile?

Tu liniștit pretinzi

că nu vezi

drumurile noastre

cum se desfac în unghi,

n-ai  putea

să-i dai iubirii

o altă identitate...

și totuși lași atâta încleștare.

Mă prefac că sunt mulțumită,

sedusă de confortul

stabilit tacit între noi.

 

Cât timp a trecut între așteptări

și ce a rămas din dragostea noastră?

Să îmblânzesc suferințele

și învierile mele

privesc chipul, trupul

pe care este întipărită

întreaga istorie

a nopților noastre

de iubire.

 

Tu ești sentimentul echilibrului,

cel care construiește

temeliile prezentului?

Nimic nu dezvăluie contrafacerea.

 

Spre a mă convinge

încerc să  răzbat

în tot ceea ce trăiești fără mine,

devin tristă, neputincioasă, absurdă,

urăsc calmul și siguranța ta.

Îmi spun,

poate știința va cristaliza într-o zi

o anume imagine a singurătății

în doi,

pentru a fabrica o oglindă

să dezvăluie

tot ce este ascuns

în spatele scenei.

Și într-o desăvârșită rotire

vom vedea  și noroiul.

 

 

 

 

[Agafia Drăgan]

@Ion Lazăr da Coza  Multumesc, pentru lectura și sinceritatea opiniei!

*Un critic literar este un domn care are prejudecăţi. Criticul îşi pune întâi prejudecăţile şi apoi subordonează cartea prejudecăţilor. 

Prejudecăţile se numesc criterii, metode, dogme, principii, sensibilitate estetică rafinată, gust literar educat, istorie literară și alte umbriri ale operei de literatură” (dEugen Ionescu).* Oricare critic este mai mult sau mai puțin subiectiv. Gradul de subiectivitate este mai ridicat la poetul critic, care indiscutabil va fi mai mult orbit de propriul stil in analiza unei poezii

Am observat că un text(poezie) primește adesea aprecieri total opuse, de la superlativ păna la anulare, nu doar de la un simplu cititor ci și de la un critic la altul, adesea acestea sunt legate prea puțin de tehnica folosită, mai mult au relație cu atingerea mesajului și rezonanța acestuia în mintea și sensibilitatea lectorului. Nici un poet nu poate satisface  toții cititorii. Încercarea de a face asta ar duce le sinucidere literară.

Neîndoielnic, dacă aprecierile negative predomină, poetul mai are de lucru, lăsând orgoliu de o parte.

[Ion Lazăr da Coza]

Confesiuni de jurnal, nu poezie.

da Coza

[Agafia Drăgan]

Am sa ma gandesc  la propunerea ta, Vasilisa.  Nu suna rau. Multumesc, pentru lectura si sugesti

[Agafia Drăgan]

Multumesc, Sofia pentru lectura!

[Sofia Sincă]

Din punctul meu de vedere este prea explicit, totul, prea prozaic. (în sensul prozei) Ai povestit niște stări.

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Mi-a plăcut mult. Oare să fie „limpezi” în loc de „cristaliza” și „născoci” în loc de „fabrica”? Zic și eu...

E doar părerea mea, dar poezia curge bine și place. 

Drag,