Noaptea, speriate de un cuvânt
pe care nu-l pot rosti,
gândurile se prind în horă
ciuleandră nebună.
Degeaba le închid poarta,
se strecoară
prin fiecare sincopă
și țipă împotriva mea
rătăcindu-mi somnul.
Să le astâmpăr,
am să le așez pe fiecare la locul lor
ca într-un insectar,
după importanță,
fără să redeschid avalanșa îndoielilor
cu spinul din creier.
.
Adaugă un comentariu
Am citit ceva frumos.
da Coza
@Vasilisia Lazăr Problema am rezolvat-o. Mulțumesc!
Dacă se rezolvă problema lui „să le”, rămâne o poezie frumoasă, curată, profundă.
Mulțumesc, Gina și Ana!
@Sofia Sincă Mulțumesc, Sofia! Observația ta este foarte bine venita pentru mine, am să încerc să rezolv asta, ai dreptate.
Poemul meditează asupra stării de veghe a nopților roase de gânduri. Foarte frumoasă și originală este substituirea lor într-o horă a ciulendrei nebună. Se continuă tot cu o frază de excepție. Însă începând cu următoarea eu aș modifica ceva, ușurând poemul de acele, să le.
Să le astâmpăr,/am să le așez pe fiecare la locul lor.
Astâmpăr dansul (hora, joaca, învârtita, iureșul)/ așezându-le pe fiecare la locul lor.
Mai ales că mai o dată, fără să.
Dar este doar părerea mea,
Sofi
Îmi place finalul cu spinul - dirijor de gânduri.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE