Vanitas vanitatum

[Agafia Drăgan]

 

cerul şi-a deschis venele,

 lumină şi întuneric;

cu pas furiş,

 noaptea intră în sângele amurgului.

e atât de fragil hotarul între

larvă şi piatră,

între îndoială şi nebunie.

viermi hulpavi tulbură epiderma eternităţii,

ca nişte amanţi grăbiţi

construiesc un simulacru de realitate,

tristeţi, iubiri,

uitări, aduceri aminte…

atâtea nimicuri se adună

în planul sferic al acestei lumi;

ai fi nebun să crezi că poţi să treci,

morţii ţi-au lăsat povara

şi tu urci spirala.

ascultă

 cum gem  sub iarbă,

sub asfalt,

sunt ei

  rodiri şi nerodiri,

groparul nu poate să le îngroape,

rămân înfipte în placenta cerului,

moştenire.

 

[Ion Lazăr da Coza]

Felicitări!

da Coza

[Adina Speranta]

e atât de fragil hotaru între

larvă şi piatră,

De ce ...hotaru?..Nu e corect hotarul ? Sau un apostrof, cât de micuț, ar rezolva problema :) 

 cum gem  sub iarbă,

sub astfalt....asfalt? 

Am rezonat și eu la mesaj. Cu drag! 

[Ana Cîmpeanu]

Metafore naturaliste, expresive, inteligente, mesaj dramatic, un singur lucru e inutil,hotaru se poate articula, nu văd de ce e scris nearticulat, hotarul era mai bine.

[Nikol MerBreM]

"Rodiri şi nerodiri..."
Frumos!

[Agafia Drăgan]

Multumesc!

[Sofia Sincă]

Poemul construit pe contraste își așteaptă scânteia, vanitatea... Pe ici pe colo a țâșnit, lăsând în urmă o vibrație amară. O stare deprimantă cu raze amărui ce fac adevăruri să pară reale.
Un poem frumos, am citit cu plăcere,

Sofy

[Valeria Merca]

''Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec'' ( Vechiul Testament).
Încântată de lectură!
drag,

[Elena Mirca]

cerul şi-a deschis venele,

 lumină şi întuneric;

cu pas furiş,

 noaptea intră în sângele amurgului.

incantata de lectura!

cu pretuire.