Era o seară cu parfum de miere,

Se auzea cum clopotele bat

Chemându-i pe creştini la Înviere…

Eu uşor gonflabil Bun ca şi sarea de pus

la rană Descheiat la cămaşa sufletului

aveam ce e drept brațe puternice

când te răsturnam pe canapele

sub tabloul lui delacroix

te încolăceai pe săruturi

mereu flămândă

cu buze clocotite

printre care  

treceai din când în când

ca o pisică

limba

nu mai știu cum ai deschis

cele mai lungi picioare din lume

două porți ale nordului…

zidire în vid

n-am să ucid umbra iubite

programul galactic poate să rescrie liniștit

codurile cărnii

la șevaletul ispitelor

în ceaiul spumoaselor dimineți penelopă cuminte

am să aștept

să-mi bei însetările…

PSALMUL CE-A AJUNS CENUȘĂ

Prin ambiguitate apusul și superbul

Se spun, pe rând, ca-n basmul ondind pe solzul știucii.

Te-aștept cu masa goală, ca limpezimea cerbul,

Neînțeles cer verde pe cruce-n miezul nucii.

Tu-mi ești deopotrivă tot ce-mi lipsea la cină;

Nu simți că-mi este sete, rodit rubin de soare?

Și foamea mi-e flămândă de proaspăta-Ți lumină,

Tu, Primăvară-Dulce, de ce-n april se…

Lumina e doar focul iubirii divine

  soarele din pupilele goale

 arde  pentru a arăta lumii falsitatea existenței

 ochiul rațiunii doarme in patul inconștienței

  Cuvintele ard pe altarul scuzelor din  neființă…

Nu pot plânge cu ochii închişi

Ca pe nişte vulcani cu lacrimi

la bord Simt sufletul şi trupul

gata să erupă Văd lumea Cum

fuge din drumul meu mâncând

foc şi aer De pe marginea acope

rişului casei părinteşti Stelele sunt

gata să se arunce în orice clipă În

laptele praf al nepoţilor ta-ta pa-pa

ma-ma

  

    

   Îmi simt sufletul prins în plasa cuvintelor fără rost  

   se zbate să iasă dar cuvântul greu de înțeles   

   îl ține strâns între literele lipicioase   

   pline de mâzga orgoliului nemăsurat  

   sărmanul  urlă a deznădejde   

   lasă-mă să zbor vreau libertatea de a decide   

   unde îmi înalț aripile cugetului  

   către care galaxie  îmi îndrept cunoașterea  

   nu vreau să fiu prizonierul…

 Azi e prima dată când mi-e drag să stau cu mine

azi, chiar nu mai am chef să schimb lumea

dar e un exerciţiu ludic să-mi pot expune sufletul

în lumina unui ciob de sticlă colorat de mine...

nu mai calc desculţă demult...

dar mă-ntreb, numai! unde se ţine

concursul de frumuseţe al dumnezeirii

când fiecare zi se ascunde după cealaltă

numai…

taci singur

luând o gură de aer pe stomacul gol

vei putea simţi cum poţi înnebuni de tăcere

glandele mamare pot intra în derivă

poţi consuma metri cubi de aer

fără a simţi parfumul mamei tale

atunci când trecea în neglijeu prin faţa tatălui

tu încă nu-ţi agăţaseşi unghiile de veşmântul lor

încă nu dăduseşi păsărilor

drosofilele apărute din mărul domnesc

nu făcuseşi cuib berzei chioare pe casa verii

tu ai inventat…

PSALM LA ÎNDELUNGA RĂBDARE-A IUBIRII

Sunt gara ce-altădată avea în față linii,

Nimic schimbat de vreme la țiglă și la geamuri,

Precum Cain de jertfă, n-am miel, ci doar ciulinii

Pe care-i iartă rozul croind epitalamuri.

Și Tu, la fel de singur? Cât m-ai strigat în noapte:

„Stai, nu dormi, măslinii ca pâine mă frământă,

Și-i frig, și-mi este frică de…

Nu mă iubi, într-o seară mi-ai spus,

timpul meu e din gheață și miere,

ți-am dăruit un templu-n apus,

și-n plus,

eu sunt un ateu,

altă cetate nu-mi cere!

Continente albastre stau la masă cu noi.

O stradă aleargă. Copacii sunt goi.

Nu mă iubi, ai strigat

și ai luat orașul de mână.

În calea ta am săpat o fântână,

din când în când, un luceafăr aruncă alte stele pe masă,

liniștea se-mbracă-n…

goliat răstignit pe sete

taifun de viață acidulată

m-adun în piatră  

zborul

mănușă sângerată

mi-acoperă pământul pân' la coate

soarele se sfarmă în butuc

smulși prea devreme din uterul viei

strugurii țipă

neinflamate de ploi pupilele crapă

inutile

pe…

Ne-au rupt țărișoara-n două

În trecut, doineau din frunză

Țăranii români,

Alții, azi, nu vor să-auză,

Fiindcă dau frunza la câini.

În trecut, lucrau ogorul,

Se simțeau stăpâni,

Astăzi, nu mai simt fiorul,

Cufundați în mărăcini.

Își creșteau pruncii țăranii,

Doar din munca lor,

N-așteptau să vină banii,

De la stat, în ajutor.

În trecut, legați de…

Câteodată,

eul meu murdar de dude negre

se-ascunde în grădini

sculptate

în gheața înțeleaptă

a florilor de măr;

aseară,

un vecin, mărar,

mă strigă, peste gard:

– Uite-l, bre, aicea!

zăcea,

cu mâinile sub cap

pitind merele-n pom;

scăpă c-un…

poţi să-mi dizolvi 

existenţialo

matinal şi atât de precoce 

claustrofobia

cu ştrampii tăi 

prea lycra 

să rămână credibili întregi

în ascensorul acesta nebun

dinspre moarte 

spre viaţă 

în care m-ai azvârlit 

placat aproape disperată

din dragoste 

să mă faci eseu antologic

chiar în buturile 

şi sub nasul rivalei 

de la parter 

devenită brusc 

spectatoare cu degetul…

PSALM VINDECĂTOR DE TIMP

Chiar plinul din plinire e-un minus, de exemplu.

Nu soarele în Vineri Ți-a cugetat eclipsa?

De-i praf pe clanța ușii, și singur ești în templu,

Cerc aurit în juru-Ți, nu-mi simți alături lipsa?

Eu Îți zăresc în toate întredeschisul ușii,

Ești muntelui - urcușul, tristețe-n firul ierbii.

Să nu Te văd tragi iute perdelele pănușii,

Cresc cețuri peste iezer,din duhul lui  bând…