Eu suflet

[Marioara Visan]

  
    
   Îmi simt sufletul prins în plasa cuvintelor fără rost  
   se zbate să iasă dar cuvântul greu de înțeles   
   îl ține strâns între literele lipicioase   
   pline de mâzga orgoliului nemăsurat  
   sărmanul  urlă a deznădejde   
   lasă-mă să zbor vreau libertatea de a decide   
   unde îmi înalț aripile cugetului  
   către care galaxie  îmi îndrept cunoașterea  
   nu vreau să fiu prizonierul dogmelor    
    științelor exacte care te țintuiesc în tipare  
   vreau libertatea de a fi unic  
   de a fi acceptat pentru frumusețea universală  
   nu vreau să par ceea ce nu sunt  
   eu sufletul florilor de mai   
   colorez de fiecare dată curcubeul  
   când roua   mă îmbrățișează sărutandu-mi aripile petale  
   eu sufletul apelor  clipocesc la margine de lume  
   mă văluresc de fericire când Luna își ascunde chipul  
   în limpezimea nopții oglindită de sclipirea stelelor  
   pe talazurile spumegânde de dor   
    păsărilor călătoare către infinita frumusețe  
   cânt  în tril de privighetoare   
   când iubirea îmi scrie cu pana ciocârliei povestea fericirii   
    din trupul plăpand de fecioară  
   tremur de emoție speriat de primul fior al sărutului   
    stau acum închis între cuvinte deșarte  
   cuvinte de   durere în lacrimi de timp   
   mă scriu poveste din  abstractul firii  
   pe cartea destinului .  

[Marioara Visan]

Vasilisia sigur ca stiu valoarea diamantelor, stiu ca slefuite devin obiecte cu  o valaore foarte foarte mare, dar eu sunt putin facuta asa, imediat devin euforica asa cum scrie Gerra si ma grabesc sa impartasesc tuturor  din sufletul meu, cateodata neslefuit, dar ai dreptate. Ar trebui sa incep sa ma maturizez in acest domeniu al scrisului, macar in acesta. Sper sa si reusesc, iti multumesc din suflet pentru inteleptul sfat. Te imbratisez cu Iubire.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Mara, știai că, după șlefuire, diamantele își pierd cam jumătate din greutatea inițială? :)

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Da, se poate încă sintetiza, se poate renunța la unele versuri. Știu că nu te înduri, dar diamantul, ca să strălucească, are nevoie de multă, multă șlefuire, iar șlefuirea aceasta poate dura și câteva luni. Lasă poezia o vreme, apoi revino la ea și vei vedea altfel lucrurile. :)

E frumos, dar poate fi și mai frumos.

[Marioara Visan]

Doamna Sofy e o mare surpriza pentru mine, foarte placuta, sa citesc comentariul domniei voastre. Acel ''am citit cu placere''  ma unge pe :::)))) suflet. Am incercat sa mai tai din suflete , au ramas doar trei. Cand o sa am timp o sa ma gandesc si la o alta forma a prozopoemului cum atat de frumos numeste Mihaela Suciu scrierile mele. Va sunt recunoscatoare pentru rabdarea ce o aveti cu subsemnata. Incet, incet o sa ma dati pe brazda. Va imbratisez cu drag.

[Sofia Sincă]

Există ceva progres, dar se cere mult mai sintetizat. Fără atâtea suflete, fără atâtea aripi. Ai, nu mai puțin de 8 ori scris suflet, tuturor le-ai pus aripi.

Apoi, pe lângă chestiunile serioase, ai introdus expresii banale, ca:  colorez de fiecare dată curcubeul, cânt în tril de privighetoare, și altele.

către care estetică - defectuos.

Din punctul meu de vedere poemul trebuia să se termină cu acest vers:  de a fi acceptat pentru frumusețea universală . Restul sunt dulcegării.

Dar, este doar părerea mea.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Marioara Visan]

Ion mi-ai facut ziua fericita. Multumesc mult, se vede ca putin cate putin reusesc sa scriu asa cum ma sfatuiti voi cu atata rabdare. Va multumesc tuturor din suflet. Cu drag de voi.

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie mai vivantă/vivace, poate că e cam prea declamativă, însă m-a sedus...

da Coza

[Marioara Visan]

Va multumesc din suflet frumoasa doamna Mihaela Popa, onorata .

[Mihaela Popa]

frumos!

[Marioara Visan]

Denisa multumesc din suflet pentru semnul de trecere. Cu drag.