apoi răsucește odată busola aia

să curgă mierea spre miazănoapte peste mâlul

care mi-a inundat tabloul meu degrade

să roiască albinele deasupra pelinului

într-un zumzet 

cum n-a mai fost



abia atunci voi pleca

să caut oceanul care a dormit în pumnul

unui uriaș

să-l întreb la cât timp se revarsă

peste portul în care mi-am ridicat

o casă de cerneală



mă…

ultima oară te-am mințit într-o joi

ți-am spus că-s bastardul

pe care dragostea nu l-a recunoscut în nicio fotografie

seară de seară arunc cu stele în copaci

să alung privighetorile

doar una mi-a scăpat

își făcuse cuib lângă soare

ți-am povestit despre ea într-un iunie

pe la prânz

multă vreme am zăcut după un lan de culori

dar eu nu ucid păsări cântătoare

le aduc pe portativul meu

și…

atârnă inspirația

ca o lacrima-maicii-domnului

întinsă haotic pe draperiile din gablonz

uneori

înnodată în perdele de fum

de țigară

de-a dreapta stă o călimară

paralel cu o latură de cer

de altfel

cum să-și poată ascunde…

Un răsărit se caţără apatic

Pe firul auriu, ţesut de soare;

În gândul Evei, lacrima de floare

Îşi răspândea parfumul carismatic.

Îi amintea, din nou, ca în poveste,

Cum se plimbau pe mal de lac carpatic –

El dovedind că dragostea nu este

Un simplu joc de inimi, telepatic,

Şi nici un dans pe sârmă, acrobatic,

Ce-şi schimbă melodia fără veste…

Impresionat de trista realitate în care trăiesc mulţi copii, visând, sperând la o lume mai bună:

În oriunde triste locuri,

înfruntând perfide focuri,

frânte aripi de copil

- de un crud, hain destin -

ţipă-n aer cu durere

dor de viaţă, zbor senin…

Rogu-te, tu, vânt din Soare,

cată aripa ce doare,

mângâind-o, fă-o bine,

redă-i zborul către tine,

dă-i din majestatea Lunii

planând lin pe somnul lumii,

ocroteşte-o de…

să îmi mângâi cu raza ta

dumnezeiască

singurătatea 

ce a urcat la cer

deschide-mi ochii

ce vor să te găsească

nu mă lăsa

în lume

să pier

poezie premiată la Festivalul Internațional

-„Renata Verejanu”-ed.a-V-a…