Printre semne

[Mirela Ciupercă]

atârnă inspirația

ca o lacrima-maicii-domnului

întinsă haotic pe draperiile din gablonz

uneori

înnodată în perdele de fum

de țigară

 

de-a dreapta stă o călimară

paralel cu o latură de cer

de altfel

cum să-și poată ascunde apusul

câte o lacrimă

 

voi fi coborât printre semne

ca o zbatere bătrână de inimi drepte

să potrivesc liniștea

în genunchii de piatră

în margini de timp

în verdele-crud

al luminii

de dincolo

[Mirela Ciupercă]

Denumirea științifică a plantei nu s-ar potrivi în text,dar voi medita pe viitor pentru o schimbare.Mulțumesc,pentru sfaturi și pentru trecere,Vasilisia.

[Vasilisia Lazăr]

ca o lacrima-maicii-domnului

Ca să evităm lacrima-maicii, aș spune ca o lacrimă a maicii-domnului. Dar e alegerea ta.

De asemenea aș scoate a doua lacrimă, nu știu acum cu ce aș înlocui ori dacă aș elimina de tot, dar repetiția nu cade bine.

Poezia place.

[Mirela Ciupercă]

Exact, d-le da Coza. Ador să fac astfel de „tablouri”.Mă străduiesc,dacă mă ajută și inspirația,să fac totul complet și(de ce nu !?) a la carte.Mulțumesc, pentru trecere.

[Ion Lazăr da Coza]

Se vrea o ars poetica, şi în mare parte este. Poate ceva mai multă forţă.

da Coza

[Mirela Ciupercă]

Există momente, în viață, în care te „pricopsești”, cu o totală lipsă de inspirație. Am făcut o sinteză și am rerodus, în versuri, această stare.Mulțumesc, pentru vizită, Mihaela Suciu.

[Mirela Ciupercă]

„lacrima-maicii-domnului”este denumirea unei flori(de apartament) pe care o am în memorie de când eram o copilă.Aceasta are petale în formă de lacrimă,și lujerii erau atât de lungi, încât trebuiau întinși pe suporții draperiilor.Aceasta este justificarea pentru pasajul din text.Mai departe, las auditorul să experimenteze.Apreciez,ca de fiecare dată, opiniile d-voastră.

[Valeria Merca]

În aceeași notă de tristețe, la fel cu precedentele este scris și acest text. Ceva-i lipsește. Sau ceva este în plus: o lacrima, o călimară, o latură, o lacrimă, o zbatere. Textul ar putea fi îmbunătățit.

Categoric: ca o lacrima-maicii-domnului- nu sună tocmai românește! 

Dar am citit cu interes și plăcere.

 

[Mihaela Suciu]

Mie-mi place! Trimit niște semne: aș renunța la ,,o” să fie ,,ca lacrima...”, aș renunța la repetiția „lacrima”, aș pune „genunchi”, dar poate greșesc. Drag!

[Mirela Ciupercă]

Pentru mine, este un „semn”,faptul că ați rupt din timpul d-voastră, să „aruncați”o privire peste aceste versuri. Sunt inofensive și nu fac rău nimănui,chiar dacă s-ar lectura măcar o singură dată. Nu cred, să existe poet, care să  fi scris- încă de la naștere - opere geniale.Mulțumesc, pentru trecere.