m-am reflectat

convex

în lacrima ta

arătam

cât doi Buddha-happy

explozia mea

de…

căldură mare -
ades ridicând cumpăna
ochiul fântânii

     *****

acord mutual -
strâns îmbrățișând ploaia
de primăvara

     *****

urcuș pe munte -
picioare istovite
trăgând de umeri

dacă vreodată te vei uita
peste versurile mele
atât cât zăbovește o rază de soare
voi avea ceva în comun cu Lucian Blaga
pe amândoi ne-a citit o regină

E-nghesuită-n mine-atâta toamnă

(Rănită-n jarul frunzelor târzii,

Desprinse din smarald în colonii),

Ce clipa la rugină mi-o condamnă!

Când vrei din echinoxuri să revii

Dar te afunzi în falsa Iliamnă[1]

(Ştiind întunecimea ce înseamnă),

Te-ndrepţi tacit spre zările…

preș la intrare -
luna nu poate șterge
toate urmele

    ****

pe lună plină -
fereastra prea îngusta
ca să încapă

    ****

castel părăsit -
proptite de fereastre
razele lunii

abia când zorii m-au bătut pe umăr

am văzut cămașa mea ruptă

de gânduri

dacă o peticesc

culori șterse

mă vor urmări toată viața

dacă o arunc

o…

Zorii pulsatili și leneși

își târăsc semiobscurul

dinspre zgrunțuroase larguri

către mute promontorii.

tu-n gândul meu nu stai plecată

în ochii mei rămâi orbită

în semn de carte însemnată

în ape nu pieri îndoită

tu-n buze ai doar flori mușcate

în doruri nu te ceri urâtă

în porți porți porturi nepurtate

în ceas ești ora hotărâtă

adevărata dragoste
vine când

răzimați de bătăile inimilor noastre

tăcem
și ne place

momentul
în care nimic nu respiră
totul s-a oprit
doar lumina se mișcă

cum am fi infășurați
într-un voal
sub care
ne-am ghemui
neștiuți lânga noi

când ochii stau închiși
pentru a nu vedea de două ori

moartă de frică -
fiecare scorbură
ascunzând un zmeu

    ****

viață ascunsă -
după zidul din spate
gașca de copii

    ****

sălcii pletoase -
peștii sărind în aer
după funigei

    ****

astăzi este

prima zi din săptamână

zboară cocorii -

în toate cuiburile

nimeni de pază

    *** a ***

catre țări calde -

cuiburile rămase

fără niciun ou

   *** b ***

spre zări senine -

doar ploile înnoptând

singure în cuib

Umblu prin labirint

Ca printr-o cameră

În care doarme un copil

Şi nu înţeleg de ce palma ta, acum

– mângâindu-mă –

Are piele de salamandră.…

poteca spre râu cotește limpede

prin iarba zbuciumată

tropăind leneși praful sub copite

caii noștri

fac drumul cu ochii închiși

bunicul i-a învatat tot ce știe

el poate desluși pe-ntuneric

cărări despre care alții

vorbesc cu fereală

chiar și in toiul cel mare al zilei

afundându-și narile in intuneric

caii simt apa

lovind pietrele cu putere

lasați slobozi din căpestre

sorb luna…

Himera iubirii, în noapte, m-absoarbe;

O simt și-o râvnesc sub lumi erbacee...

dinspre grădină

vântul nebun

leagănă

aerul în crengi

grea de broboane

înserarea cade

pe fruntea bunicului

valul împleticit de răcoare…

e albă noaptea ca un colț de lup

flămând și asmuțind mirosul cărnii

rotite-n crengi zăpezile se rup

să înconjoare cald genunchiul țărnii

sclipește gerul irișii felini

crăpând în coaja pomilor și-n pietre

zoriți de vântul smuls din rădacini

nămeții somnoroși se sting în vetre

se surpă-n nori bucați de cer și frâng

potecile din dealuri monocrome

e-o liniște-ngheațată-n orice crâng

iar în copaci s-au spânzurat…

Opreşte-te, când taine curg tăcând

Şi-ascultă veşnicia murmurând.

E-atât nesomn ascuns şi-atâta gând…

Opreşte-te, când taine curg tăcând.

(foto: autorul)…

secretul apelor dulci este

de fapt

un labirint prin care uriașii se ascund în coji de nucă

apoi plutesc în derivă până devin acrobați

ori pescari de nimic

nu contează dacă porți lanțuri de platină ori pânze de păianjen…

Respiră tata apăsat și rar

Ștergându-și fruntea lată pe ștergar,

Broboane reci, sărate și mărunte

Inundă ochii-albaștri de sub frunte!

Inserții cu dureri întrepătrund

Nevoile din palme ce ascund

Libărci venite…