E-nghesuită-n mine-atâta toamnă

[Camelia Ardelean]

E-nghesuită-n mine-atâta toamnă

(Rănită-n jarul frunzelor târzii,

Desprinse din smarald în colonii),

Ce clipa la rugină mi-o condamnă!

 

Când vrei din echinoxuri să revii

Dar te afunzi în falsa Iliamnă[1]

(Ştiind întunecimea ce înseamnă),

Te-ndrepţi tacit spre zările nevii.

 

Căutător prin seceta-n simţire,

Am poposit, râvnind la curcubeu,

Cu un mănunchi de ploi în răzvrătire

 

Şi-o pelerină pe-ofilitul eu,

Cotrobăind prin aştri în neştire,

Să dezvelesc o umbră de arheu...

[1] *Iliamna: lac tectono-glaciar în SV peninsulei  Alaska, la poalele Munților Aleutini (cel mai mare lac din Alaska).

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, doamna Sofy, pentru aprecierea generoasă! Dacă nu am mai putea visa, cred că am fi morţi (pe dinăuntru, cel puţin...).  Cu drag,

Mulţumesc, dragă Ana, pentru prezenţă şi cuvintele frumoase! Şi eu mă bucur, de fiecare dată, să fiu alături de voi! Într-adevăr mi-ai lăsat 2 comentarii, dar eu nu mă supăr, din contră! :-) Probabil ai scris de pe telefon, iar acolo se pot vizualiza doar ultimele 3 comentarii (cele mai noi), cel puţin aşa se întâmplă la mine. Te îmbrăţişez!

Mulţumesc, domnule Cicu, pentru comentariul onest! Uneori în noi e mai toamnă decât afară, noroc că niciun anotimp nu durează veşnic, iar după orice ploaie, răsare soarele! :-) Cu stimă,

Merci, ma chere Valery! Mă bucur că-mi eşti mereu aproape! Amitiee,

Mulţumesc mult, dragă Gina! "Înghesuită", fiindcă locul rezervat toamnei (din mine) e foarte mic! :-) Cu drag,

Mulţumesc, Angelina, bucuroasă de rezonanţă! Cu prietenie,

Mulţumesc pentru semnul de lectură: doamna Lisia, Dorina Cracană, Mihaela Suciu, Vasile Burduşa, Denisa Popa,  Gabriel Cristea! Cu drag, 

[Nădejde Angelina]

Reverență!

[gina zaharia]

Foarte frumos, Camelia! E-nghesuită, dar atât cât poată să creeze comori de cuvinte!

[Valeria Merca]

Minunat sonet! Felicitări, Camelia!

[Tudor Cicu]

„E-nghesuită-n mine-atâta toamnă” (și ai spus cam totul) Ca și Diogene, care întrebat cum se poate trăi cu adevărat, a răspuns: la fel ca și cu focul - nici să te apropii prea tare, ca să nu te ardă, nici să te lași nesimțitor prea departe, ca să nu îngheți. (am reținut toate astea de la E. Vodolazkin -un interviu? dat tv. române) 

[Sofia Sincă]

Un sonet frumos din toate punctele de vedere. Uneori lumea se încarcerează în visări... Vinovată e toamna sufletelor, dar mai poate fi și un refugiu.

Mi-a plăcut, mult,

Sofi