Cuvinte de chitară

Cuvinte de chitară aud în noaptea grea,

Venind din camera de mult uitată

Şi-mi e şi frică să mă aventurez

Acolo unde de mult am închis zăvorul.

Am tânjit atât de mult

După sunetul sublim al corzilor de fier,

Încât am uitat de rostul viselor.

Gândirea-mi era înceţoşată de frică

Şi de neputinţa cuvintelor vibrate;

Fără să mă gandesc, că aparţineam lor...

Eram sclavul…

M-am obişnuit cu ploile de seară

cu stropii ce ferestrele-mi lovesc,

mă simt în largul meu fără să doară

când fulgeră în tot ce-i nefiresc.

Las tunetul, ecoul să şi-l poarte

prin tot amurgul revărsat în ploi,

în timp ce zarea ploile-şi împarte

şi fulgeră-n tăcere lângă noi.

Îţi caut mâna ca un semn de pace

fără să ştiu ce simţi când te ating,

când ploaia serii sufletu-mi desface

şi fulgerele-n lacrimi mi se…

oraș îmbâcsit de praf și oameni vraf 

între paginile unui almanah 

nu almanahe, te rog frumos 

e de-a dreptul vanghelios,  nesănătos 

mersul în vârful limbii pe jos 

citesc despre o lume dispărută în zare 

în bulgări de zahăr și sare 

dar sare degeaba, nu are 

avântul necesar a se ridica din mare 

înotul ne doare …

cred cǎ nicio liniște niarne*

nu poate comprima zbuciumul acestui spațiu

aparenta acalmie dormiteazǎ  în umbre gonite de vânt

uneori tǎcerea

propagǎ urletul

monadelor somnambule

plimbându-și ȋn liniște neliniștea

este o farsǎ

cu cât tǎcerea este mai…

Clipesc într-o secundă lipită de spatele tău

Nu o pot vedea în întregime

Dar sunt bucuros

Ceva din ea tot pot vedea

Cine mai poate vedea timpul

Pe din afară

Ca mine

Atunci când trăieşte închis acolo?

Clipesc întrerupt

Ţie îţi datorez asta

Sau

Laserului lanternă cu care te joci

Atunci când îţi culci cuvintele

În jocurile cu umbre chinezeşti

Proiectate în spatele ochiului?

Clipesc închis în tine

Aş putea să…

în albă contopire

când asfințesc și tac sub gene tremurânde

pe ochiu-închipuirii sub ploi de cântec…

stau în mijlocul unei lumânări aprinse

şi tremur

în tot acest timp întunericul

iese din mine ca dintr-un chip

fără umbră

simt greutatea cerului cum

se prelinge în oameni

liniştea scrijeleşte…

Nu-mi cere să trăim în doi acelaşi gând

eu vreau să fim din nou iubire şi trecut,

am ascultat destul tăcerile pe rând

şi-n câteva din ele aievea ne-am pierdut.

Primeşte dacă vrei ce sufletu-ţi oferă

fiorii tăi îi simt dar stinse fi-vor toate,

când vei găsi iubirea o umbră efemeră

cerând de la destin ce astăzi nu se poate.

Rugină e speranţa, când sute de poteci

rămân nestrăbătute în ani fără lumină

şi toate ca-ntr-o iarnă…

În pielea ta am întâlnit cerbii
se adunaseră acolo
la izvorul tuturor dorinţelor
împerecheaţi cu lumina
tu ieşisei de acolo
stăteai deoparte
şi priveai
cum în pielea ta am întâlnit cerbii
întrebându-te
ce caut eu acolo
cu cerbii

uneori ochiul joacă baba-oarba
cu simţurile noastre
de aceea
nu mai sunt sigur acum
că eram şi eu
pe acolo…cu cerbii

• DNA CREATOR SUMAR VIAŢĂ DE TREI PARALE

  O noapte furtunoasă d-l Goe vizită lanţul slăbi-

  ciunilor bacalaureat trumful talentului petiţiune

  căldură mare art.214 infamie bubico five o`clock

  mici economii la Peleş dascăl prost…

Azi macii mei răniţi de ploi

Simţind aproape asfinţitul,

Îngenunchiaţi, străini şi goi,

Aşteaptă resemnaţi sfârşitul.

Însângeraţi, fără speranţă,

Şi aplecaţi de…

Pasărea nu avea nici un cântec,

doar triluri

și le cuibărea prin inimi

și suflete,

ea nu avea nici un copac,

doar cerul.

Muta mereu trilul

prin mansarde

și pe la vecini,

bunăoară vecinul

i-a dat o colivie.

Acum

nu mai are ce muta

se gândește doar

ce putea să fie,

nici timpul nu mai pleacă.

Cineva i-a atins penele

și a scris o poezie

cu mâna…

seara păşeam pe dinţii tăi

pierzându-mă de buzele tale

oasele-ţi timide vibrau în carnea

moale a cuvintelor mele

duşumeaua părea albastră

becul sărea pe fereastră şi devenea o lună fierbinte

printre norii care potoleau chinul

unui înger răstignit de fuselajul avionului



eu păşesc dincolo de dinţii tăi chemat irevocabil

de sufletul tău pe care îl strâng în tentacule de sepie



împroşc cu cerneală nişte versuri

ascunzându-ne

preţioasa mea…

nu ştiu  niarne*

de unde mă alimentez

să trăiesc viața cu atâta forță

când din pocalul ei

sorb uneori

fiere

tot caut explicații

însă răspunsul doarme-n morminte

înşirate ca la paradă

ca niște omoplaţi de soldaţi care au biruit în…

Cineva a murit, clopotele bat a durere

preoţi bolnavi îi slujesc la sicriu,

lumea se-nchină, lumânări şi mistere

pun tristeţe în lacrimi până seara târziu.

Prin oraş încă plouă şi tăcerea-i în doliu

vântul scutură frunze peste dricul murdar,

mă frământă ceva şi tresar în fotoliu

întrebând dacă viaţa este-un rău necesar.

Rămân trist la fereastră ca un rege supus

şi privesc cimitirul unde încă mai plouă,

peste viaţa…

îți scriu despre nelocuirea pe o muchie previzibilă

despre distanța de la memoria mea până la refluxul unui sărut răzvrătit

dacă aș avea taina aripilor

rostuirea nisipului s-ar amesteca cu aerul și fluturii

prin poarta de ceară cu miros nedefinit



am rămas femeia ta iubite

flămânda încăpățânată dincolo de umbră

sunt drumuri în care nu te văd

sunt dimineți când aerul mă rostește în plămânii tăi



sunt liberă în țipat



am rămas să…