s-a pornit migrarea viermilor, pe burtă,

ies afar' din cranii mucede prin nări...

se anunță vânturi putrede în iurtă,

exalații grase, pline de lingori...

 

stăm de mult, iubire, cu leșinu-n pat

forfotind în spuma râncedă a bolii...

ne aleargă febra urii…

Continuare

                     Focul

pe tine te-au visat într-o peșteră

desculți înfrigurați

Înaintemergătorii Luminii

cu tine s-a scris pe stâncă

prețul de sânge al omului

curgeai galopând cu râsul secole de-a rândul

aprins în nebună vâlvătaie de stăpâni vremelnici

copiii tăi purtau torțe alergând spre victorie

pe culoare albe ori negre

și cenușa scria drumul înapoi Păsării Phoenix

pentru o Cartagină…

Continuare

         

     Umbra ta

Umbra ta

dimineața devreme albită

În locul gol

s-a mai rănit o privire

Timpul se scurge mai greu

acolo-n odaie

În ritmul luminii

doar cuvântul pustiul îl taie

Și  bună și simplă și…

Continuare

Sfântă e lacrima

Și plânsul e sfânt

Sfânt este plânsul

Mamei sau tatei , trecători pe pământ,

Sfântă puterea mâinilor tale

Și-a unui cuvânt

De-a șterge o lacrimă

Neuscată în vânt.

Sfântă e lacrima

Și plânsul e sfânt

Când  urma  caldă și- amară

E sânge, durere, Iubire, putere-

Tăcere -

În plânsul mamei sau tatei

Sau bunilor mei

Trecători pe pământ...

         

Florica…

Continuare

Sunt prizonierul razelor de soare,

fotosinteza frunzei tremurânde,

curgând prin scoarțe -sevă de răcoare-

spre libertatea florilor flămânde.

Sunt chiriașul scoicilor de mare,

însingurarea perlelor sub unde,

migrând din adâncimile de sare

pe țărmul lumilor mereu murinde.

Sunt pasărea furtunii abisale,

înariparea viselor profunde,

zburând…

Continuare

râul roșu ascunziș al marilor secrete divine

mă despic să-ți aud muzica și oscilațiile glasului

în ecoul căruia cresc arbori înalți

de neant și de falsă lumină

de mi se fac laturile două ceruri negre



niciodată Stockholm

n-a fost atât de înfrigurat ca acum!

printre degete trec zeii

trenuri împinse de iluzii și de brumă

chipul spre care mă îndrept

a luat forma muntelui de zăpadă



planeta sunetelor pleacă unde îmi va picura… Continuare

mă privea din capătul scărilor

hai zice

grăbește-te

astăzi semeni cu o lebădă somnoroasă

e timpul să mai dereticăm prin suflet

mâine cine știe pe unde mă mai încurc

am o groază de treburi

 

habar n-ai cum e să întinzi o punte peste ocean

ori să mături frunzele din păduri

firele în care păsări de rouă și-au agățat zborul

trebuie să le eliberez de liane

așa e corect

nu pot să-mi umplu buzunarele cu…

Continuare

Continuare

lumea noastră nu mai încape de mult într-o coajă de ghindă

când se face frig știm cum e să trăiești în scorburi

cu flori la ferestre

bine că nu trec uragane cu sacii în spate

ne-ar fi prea greu să coasem toate așteptările lor

așa încât niciunul să nu tremure de teama

că s-ar trezi pe un umăr străin



dar cine…

Continuare

când am promis că vom sculpta pe inima munților era deja noapte

cineva aprinsese focul de-acum ardea mocnit

dar știam cum se construiește o colibă

din frunze de stejar și cremene

aveam și un izvor care trecuse prin incendii putea să ne povestească

de câte ori au venit căprioarele să-și îmblânzească puii

într-un susur

ori cum au adormit într-o ghindă

și s-au trezit înainte de călătoria noastră

 

am devenit alpiniști…

Continuare

liniștea s-a rezemat de apus
de când poartă cămașa ta 
nu-i mai intri în voie
se răsfață ca o balerină
în miezul muzicii
uneori îmi strânge mâna

alteori îmi scutură flori de măr
pe umăr
dar astăzi repetă de zor
ultimul refren
în care am crezut amândoi

Cad zăpezi sahariene
peste liniștea din câmpuri;
Ninge cu aripi de fluturi
peste ii de Sânziene,

iar a zmeilor ninsoare
își preschimbă-n roș nuanța
peste codrii Babei Cloanța
și-ale munților ponoare.

Timpu-a-ncremenit cu cerbii
și cu negre capre-n creste;
Cad zăpezile poveste
peste bulburarea ierbii.

Privesc pasiv tranşeele tăcerii,

Săpate în desişul dintre noi;

Uitasem în petale gustul mierii

Şi-n visul meu ţigara ta de foi.

 

Ne racordam simţirile abstracte

La genuri diferite de extaz

Şi ne jucam orgoliile-n acte,

Crezând stupid că piesa are haz.

 

Înaintam prin nopţi decolorate,

Pe-un culoar vătămător, obscur,

Iar porţii mici de culpabilitate

Le socoteam fărâme de azur.

 

Ţâşnesc…

Continuare