alpiniști

[gina zaharia]

când am promis că vom sculpta pe inima munților era deja noapte

cineva aprinsese focul de-acum ardea mocnit

dar știam cum se construiește o colibă

din frunze de stejar și cremene

aveam și un izvor care trecuse prin incendii putea să ne povestească

de câte ori au venit căprioarele să-și îmblânzească puii

într-un susur

ori cum au adormit într-o ghindă

și s-au trezit înainte de călătoria noastră

 

am devenit alpiniști de gânduri puteam să deschidem o școală

cu ferestre spre cer spre lume și spre nicăieri

ne-am fi descurcat noi

de câte ori trecea mocănița alergam să numărăm brazii

îi botezam și îi rugam 

să nu ne alunge înainte de răsărit

puteam să schițăm alte drumuri dragi dar în inima ta creioanele

se întrec în glume fine

cum să le ștergem fără să ne amintească de câte ori le-am mințit

că vor avea o casă mai aproape de soare

ei bine

asta e vacanța lor

 

dacă am închis ochii înseamnă că stăm de veghe în vise

și nu e rău

movilițele nu pot îmbrăca haină de spini când vor ele

de câte ori s-au așezat în calea noastră le-am adus daruri

și astăzi se bucură de aurul

pe care abia l-am atins

de teamă că ne vor ține calea sălbăticii de renume

dă-mi mâna încă mai avem de urcat

și vremea se strică

[Mihaela Popa]

minunat, Gina, admirație!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Minunat!

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Magnifică lume.

da Coza

[gina zaharia]

Mulțumesc, Darie Giurgiu!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria!

[Darie Giurgiu]

superb

[Valeria Merca]

Lirism cuceritor, tablouri superbe, tărâm de vis! 

Admirație, Gina!