pupăza din tei      cucul cel hoinar

                                                  cântă-n azur      trage-n pământ

                                                      îi văd doar     hotarul

                                                              moţul      printr-un

                                                                   sur     …

Tăcerea mea e forma în care reușesc

să nu stric ce e fragil între noi

n-am plecat niciodată de tot

m-am transformat în aburul care iese din gândurile tale

când adormi cu ochii țintiți spre tavan



am devenit ecoul unei uși care nu se închide

un ceas fără limbile timpului

un cântec care se aude doar când plouă



te privesc din spatele umbrelor

unde zâmbetul tău se curbează

ca o lună care refuză să răsară



dorul meu are formă…

 glonțul final

era un han, mai știi? - pe undeva-n Lactee

și chiar un țărm de mare unde-am sperat să vii!

„eu doar știam că scrii!” ai spus tu ca idee,

dar și credeai, bag seama, că toate-s fantezii.

dar poate știi un iaz ceva mult mai aproape

și-o lebădă ce-ntreabă de ce nu am noroc.

în gândurile cui, pe luna-n plină noapte,

să-mi fie scrisă soarta, cu glonț din primul…

Les Andalouses, îndepărtata plajă,

rămasă-n amintire ca un mit,

ne cheamă în trecut necontenit,

pe ţărmul său cuprins de-atâta vrajă!

Din Maraval veneam pe Front de Mer,…

Îmi este dor de atingerea macilor rubinii,

De coloritul viu al florilor de câmp,

De viersul păsărilor scăldând verzile câmpii,

De tine, cel ce  m-ai uitat în timp.

De la marginea primăverii urmăream amintirea,

Gândul negru, crud  îmi umplea retina

De imagini trecute, ce-mi închideau răzvrătirea

Într-o închisoare ce-mi consuma lumina.

Eram prinsă în plasa veninoasă a orbirii,

Spuneam că pășesc…

Copilăria-ntârzie-n cuvinte

copilăria-ntârzie-n tăceri

nimicul nu-și aduce-aminte

nici viitorul ziua cea de ieri

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Fiecare zi împletește o nouă cunună

de incompetență. Încoronat tardiv,

în imperiul meu de erori,

giulgiul alb absoarbe, nesățios,

cuvintele negre.

. 

Poate să mai intru-n joc, să dansez

cu strălucitoare umbre...

Dar orice bilet are prețul

unui neadevăr. Nu au existat

nicicând salvări intermediare.

. 

Încă o dată, somnul

îmi sapă gropi în memorie.

Trezirea, un act de violență –

jucăriile…

La umbra lui cu-arome-mbătătoare,

cu foarfeca din ghem mai tai secunde.

Deşiră Parce-n voie, zâmbitoare,

alt ghem sub pin, nu ştiu ce îmi ascunde...

Inflorescenţe-n piramide crapă,

se-nalţă-n dimineaţă către soare,

menirea lor e-o taină ce îmi scapă

şi tac, din gând îmi curge o-ntrebare:

Ce leac e-n conul plin de romburi etajate

şi ce tristeţi din noi va fi s-alunge?

Neştiutori şi răi…

acest plin 

                  până la refuz,

ca o mamă surogat, caută linia orizontului

                                                                     fără speranță,

ce poți să-i spui când rămâne cu…

Nimic nu este adevăr

Decât cel al tăcerii

Porumbeii durerii

Cocoţaţi pe sârmă ghimpată

Privind dânsul, râsul în gloată

Nimic nu este mai presus

Decât un înger la apus

Bătând gongul de noapte între lună şi moarte

Nimic nu este mai pustiu

Decât deşertul viu

În care aşteptăm o caravană

Sau poate măcar un beduin cititor de stele

Un vânzător de pietre

Când sufletului ȋi e sete

Nimic nu este…