Omule

[ovidiu]

Privește avântul păsării ce spintecă cerul

iartă-i olarului frământările, timpul este o rătăcire,

dar ca să înțelegi zbuciumul corăbiei ce sparge valuri

fă un efort

iubește-i pe cei ce scot din piatră cuvinte,

astfel poți cuceri văzduhul topind distanțe pentru a te regăsi,

ființă a deșertăciunii.

Cu gândul tău să schimbi tristețea pe iubire,

deplin, să pleci  pe drumul lung al devenirii

[Stanescu Valentin]

Ovidiu, frumos mai curge versul tău! Gândul mi-a zburat din prima clipă la gigantul Brâncuşi. El a scos şi mai scoate din piatră cuvinte. Cred că izgonirea din rai nu a existat. Cred că omului i-au fost cândva tăiate aripile din omoplat şi i-a fost lăsat să fie partener târâtoarelor. Unii, în sens figurativ, duc acest trist adevăr către atingerea unui ţel meschin....