uf niarne*

de-aș putea adormi împreunǎ cu visele

într-o crisalidǎ

amestecându-mi iluziile cu setea aceasta de viațǎ

sǎ le beau dimineața

ca pe roua binefǎcǎtoare

ce spalǎ petalǎ cu petalǎ orice urmǎ de praf

sǎ curg prin vǎmile tainelor

ca izvorul care-și…

viața mea nu și-a schimbat de mult cearceafurile

în multe seri am vorbit despre cum se moare simplu

fără ca cineva să geamă în sărut



încet iubirea se așează pe pernă

și întinde picioarele către ușă

iar eu strig

m-ai mințit când te țineam în brațe

mi-ai spus că vom reinventa cupola stelelor

că mă vei învăța toate secretele

mi-ai dat să beau izvorul viselor

te urăsc iubire

te urăsc



credeam că ucizi moartea

sau că o…

Forma inimii mele
Ai prins-o în clipa care a îngheţat
În colţul ochiului tău stâng
Are culoarea secundei care va să fie
Doar pentru noi
Timp de pas în doi
Şi o primăvară care mi-a înnebunit
Pescăruşii

Dacă îţi spun te iubesc
Vei da vina pe primăvară?

Dacă vii pe-nserat călătoare să-mi spui

Că-ntr-o mână amurguri fericite îţi plâng

Şi-ntr-un parc fără flori supărate statui

Ca un voal lângă soclu trecutul îşi strâng,

Voi rămâne să-ţi pun peste coapse lumină

Să te mângâi pe sâni cu privirea-mi pustie,

Să servim împreună doar plăceri fără vină

Cât mai arde-ntre gânduri a speranţei făclie.

Să-ţi culeg de pe buze al cuvintelor rost

Întrebându-te-n şoaptă despre…

Ce copil cuminte ai fost tu,

mama!

Mi-ar fi plăcut să te cunosc atunci!

În fotografia îngălbenită 

te vezi ca-ntr-o oglindă cu argintul smuls 

ca o reflexie a cerului în apă,

dar cuminţenia ta

e atât de clară!

Târziu, foarte târziu, într-un târziu la fel de obosit

ca universul

ai devenit

copilul bătrân, însingurat şi trist

al copilului tau

aşa, ca o stradă

dintr-un oraş medieval

cu iedera potopind 

ziduri…

Puiu di focu iasti vrearea …

Frica, întotdeauna frica

 …

Trăiesc mereu clipa

unui dor însetat

de alb,

de copilărie,

de vise…

lecție neînvățată

în fiecare zi învăț lecția despre viață de la început

și memoria n-o poate reține decât parțial

oricât m-aș strădui rămâne o pagină

 pe care n-o înțeleg pun stăpânire anii peste mine

și mă duc tot mai departe-n zare ca un râu

care curge spre o mare pustie…

Într-o reflecţie

linguşitoare,

se porni pe un râs

strident

la gândul neaşteptat,

din primejdiile nelămurite

lărgindu-se un orizont,

zornăindu-i

ceva vag şi sinistru

răsturnat,

când lacrimile

adumbreau ochii.

Ca un vârtej

într-o prăpastie

din adâncul sufletului,

cu fire inconstantă,

pierdut se lasă…

în pasiune.

TALPĂ DE PĂMÂNT DE IRIŞI

                           lui Ion Lazăr da Coza - liber-cugetător asumat -

nu mă căuta după zodie

genunchiul s-a înnecat într-o astenie de primăvară

îngerii adună câteva zâmbete şugubeţe

pe care le explodează ca mărţişoare

în pieptul lui Marte

printre dinţii încruziţi…

rugină ecourilor

când mă readun în cenușă

vânătorii rodului…

din ochi ne curg nopțile 

ca un rimel 

insomniile lasă cratere sub pleoape 

captează lichidul orelor pierdute 



orașul stă cu capul în jos 

se scutură în prăpăstii 

de oamenii care pășesc pe vârful urechilor 

să nu îi audă nimeni 



noaptea se hrănește din tomberoane 

cu suflete înghețate 

mestecă gumă 

să…

Iar scuipă taica chronos cojile clipelor

Peste noi

E ştirb bătrânul !

Din când în când mai scapă si mieji

Aşa …

Ca să ne amintim că timpul are şi miez !

La geamul mansardei a răsărit un ochi

Uriaş ochiul ăsta…

Cât un tramvai de mare

Şi mai mare chiar…

Cât ochiul celui mai mare dintre ciclopii care

Au existat în cartierul meu.

Nimeni nu poate vedea prin el

Dar se poate oglindi

Cum se oglindeşte nimicul în reflexia…

Căutăm între noi un cuvânt, o tăcere

Printre fire de iarbă un surâs s-a oprit,

Răzvrătită prin suflet stă a clipei plăcere

Şi de teama-nserării dintre noi a pierit.



Ne atingem cu zborul unor fluturi târzii

Lăcrimând fericire pe obrazul bolnav

Şi te-aştept de oriunde lângă mine să vii

Când se-aşterne tăcerea peste gestul suav.



Ne promitem priviri peste umeri de stele

Reclădind din lumină pod spre vise pierdut

Şi tresar când ating…

Iubirea ta îmi dă fierbinţi fiori

Eşti cea  mai frumoasă dintre flori!

Călătoresc  în fiecare noapte-n vis

Unde am obţinut viza pentru Paradis.

M-ai cucerit, numai la tine mă gândesc…

Patul
acest ținut al iernilor polare
mă adună într-un colț
ghem de arici
să nu mai poată fi tăiată
luna
și
sub pretextul proprietății
să vinzi pentru doi bani
partea plină
apoi îmi dezmorțesc picioarele
atingându-le de aurora
din podul palmei
și decupez adâncul
sub formă de inimă.

înainte de adevăr

sau minciună eşti tu

mărturie

pleoapa stângă-i noapte

cea dreaptă-i …

april

a venit luna lui april,

se-aude prin ceruri un tril,

soarele a aprins zările

și ne zâmbesc iar florile.

privește stelele vrăjite…