O, Doamne, dă-ne la români

Din harul bunătăţii tale

Că prea am devenit păgâni

Şi nu Te mai urmăm în cale

Ucidem prunci, ne mor bătrâni

Plimbaţi agonici prin spitale

O, Doamne, dă-ne la români…

Am împărţit lumea în două…

Şi timpul l-am împărţit

Aşa!

Am tras o linie printre clipele care se

înghesuiau pe trotoarele ude

tu ai luat partea mai mare ;

ce îţi mai plac secundele astea !

Îmi spui că nu-ţi mai încapi în timp

Că minutul pe care îl locuieşti

s-a curbat prea tare

Şi că ai senzaţia că vei aluneca pe el

Cum alunecă lumina din curcubeu

Oare de ce îmi spui toate astea…

Crezi că timpul meu este altfel

Iar…

nimeni nu scapă

ți-am zis

nimeni nu scapă de dragoste

cântecul începe înăuntru-

uneori vine ca un fulger

ce îți pătrunde prin spate

alteori se ridică pur și simplu din inimă



de la tine am învățat cum e să nu vorbești cu nimeni

deși viața îți e buletin de știri

ai putea spune cât de gol e focul

și cât de epuizant

ai putea spune umple-mă cu abandonul tău



ce îți crește în vene

câte eve au îmbrăcat toate globulele…

Te-ai rătacit Iubire și-n trandafirii mei

O șoaptă verde sapă, speranțe de doi lei    

De  nu  ți-a fost cu voia și dacă ai greșit

Tu smulge șalul negru de-otrăvuri împletit  

Te-nfruptă apoi vorace  cu pofta șoimului

Mă  gustă  din…

m-am golit

m-am golit de carne de oase

de amintiri de sălcii pletoase

m-am golit de tine  pe veci

m-am golit de timp și poteci

de cer m-am golit și de lună

m-am golit de ploi și furtună

de vise  de oameni păgâni

de…

Învârtindu-se la întâmplare,

ochii se mutau

printre ridurile feţei

într-o atitudine gânditoare

să-şi rumege furia

abisurilor fără sfârşit

cu o insistenţă tâmpă

în pulberea aurie

din lumina galbenă

ce încorda atenţia… plutind.

Dintr-un deplin dezmăţ

într-o vibraţie asurzitoare,

din clopotul ochilor coborâţi,

un sunet nervos răsuna vag

în spaţii cu aer proaspăt

pe drumuri deschise-n orizont,

nepăsător, calm… aţipea.

Hiperventilaţie 

în pleoapă se dezbracă o rebeliune

stilată

striveşte în tâmplă asteniile

înţeapă

cămara presurizată a inimii

oglinzi compulsive

organizează orgii în călcâi de Achile…

ți-au crescut flori negre în plete nebuno 

flori de întuneric 

le întinzi peste trupul meu 



lângă tine 

mă simt precum o caracatiță paralizată

o mie de brațe ar vrea să te mângâie la timp 

dar nu reușesc 

acum 

înainte să plec îți cer o cană de lumină 

să potolesc setea demonilor rămași 



exorcistul mi te-a scos din trup 

cu prețul suprem 

ai fost acul de…

Pe sub pleoape se rup fâşii de lumină 

câteva rătăcesc printre lacrimi 

îmi este frică să privesc în mine 

golul lăsat de primul suspin 

prăpăstii greu de coborât cu gândul 

teama că aici singur 

acolo singur mă ţine legat de dorinţă 

sunt doar un înveliş fragil 

nu-mi…

am strigat

prin culori şi cotloane

de inimă şi minte

n-am ştiut

că urletul…

http://levurelitteraire.com/irina-lucia-mihalca/

Monograma din vis - Irina Lucia Mihalca…

ÎNTOARCEREA SPRE LUMINĂ

Într-un nou cer, nicicând real, lumina reapare în fiecare dimineaţă. Ceva aveai de făcut, ceva ai uitat. Clipa e goală, un timp fără sfârşit. Nicăieri nu e lumea. Închizi ochii,…

Azi licitez iubirea...

O dau şi la bucată că tot e folosită

de cei ce n-au ştiut să pună preţ pe ea !

Implozie de suflet, fragmente de trăire…

ce vreți?

a primăvară bat ochii tăi și- a albastru de mare

sunt vii și-n ei se oglindesc potecile noastre

și visele noastre din care ne făurisem castele

și toate pădurile copilăriei prin care trecuse făt-frumos

a primăvară miroase gura ta plină de ghioceii…

Ce tare doare dorul

cu cruzime te-apasă

eşti fulgerat de gânduri,

ai vrea să zbori

în spaţiul infinit.

În lumea vechilor mistere,…

Când fruntea ardea

şi pleoapele înglodeau ochii

coborând într-o plecăciune,

se unduia neliniştit de tăcere

şi morfolea tremurând fermecat

într-o detaşare… permanentă.

Din brusca putrezire

a negrului gând,

fruntea acoperită

de picături reci,

cu buze fremătânde

şi pupile rătăcite,

un tremur prelung

din adânc… străbătu aerul.

O pasăre pe-un ram de felinar



Ca să rămâi în viaţă,

întinde-te gol pe un gheţar

să-ţi scazi temperatura,

rugul interior.



Pune căpăstru hergheliei de vapoare

ţâşnind din ochi, întoarce săgeţile pornite

spre insule albastre, unde Soarele 

răsare, zilnic, dintre crini.



Ca să rămâi în viaţă, omoară cântăreţul,

omoară pasărea aşezată pe-un ram de felinar, 

omoară gitana şi fustele ei învolburate,

omoară…